Emo Love

Trezeste-ma cu un mesaj

Dormeam. Ca de obicei, visele mele imi reflectau sentimentele. Eram agitata. Da, foarte agitata. Eram in camera mea si deodata aud vocea Emmei cum spune "Te omor!". Si se repeta. Inconinuu. Ea ma vedea pe mine, si eu stiam asta, dar eu nu o vedeam pe ea. Iar vibratiile produse de vocea ei erau intr-atat de puternice incat incepeau sa distruga peretii casei. Am iesit pe usa fix cand casa se prabusea de-a dreptul. Am inceput sa fug in cautarea lui Robert si a Corinei, pentru ca vroiam sa ii protejez si sa ii salvez. Si casele lor erau prabusite. Sub daramaturi am vazut mana delicata a Corinei, plina de sange. Asta a fost o priveliste oribila. Sa iti vezi cea mai buna prietena moarta.

Am fugit mai departe, inspre scoala. Holurile erau pustii, iar dulapurile erau pline de mizerie. Peretii erau inrositi de sange si peste tot plutea un miros cadaveric. Am vazut in laboratorul de fizica pe profa mea. Era pe jos, moarta si insangerata. Ei, asta nu a fost un tablou prea dureros. Profa asta ma ura din tot sufletul ei si mereu imi punea note mici. Am zambit sumbru si am plecat mai departe. Simteam ca ceva ma cheama inspre clasa mea. M-am dus acolo si, in mod surprinzator, in camera era un vant puternic, cu toate ca nu era nicio fereastra deschisa. In mijlocul clasei era o pentagrama desenata cu sange pe podea. Am auzit o voce imperativa care imi poruncea sa merg in interiorul pentagramei. Imi era mai frica de ce s-ar fi intamplat daca nu intram in pentagrama decat daca intram in ea. Asa ca am pasit in interiorul pentagramei. Am inchis ochii si cand i-am deschis eram intr-un loc ciudat, probabil intr-o gradina. Oricum nu puteam vedea foarte bine pentru ca peste tot era ceata groasa. Am vazut in ceata silueta lui Robert care mergea linistit pe un bustean deasupra unei prapastii. Nu parea sa vada unde se afla. Am auzit vocea Emmei care imi spunea "MORI! MORI TU SAU MOARE EL! UN SINGUR PAS GRESIT SI TOTUL S-A TERMINAT!" Nu stiam ce sa fac. Mi-as fi dat viata fericita pentru el, dar daca era totul o capcana? Daca sacrificiul meu era in van si muream amandoi? Am hotarat sa mai trag de timp. Poate ca totul va reveni la normal.

"TIMPUL A EXPIRAT!" a spus vocea Emmei. Apoi am vazut silueta ei in ceata. Dar cand s-a apropiat de mine, am vazut ca nu era ea. Era o fata cam de inaltimea mea care purta o masca ce avea chipul Emmei pe ea.

-Cine naiba esti tu?! strig eu catre silueta.

Fata si-a dat tacticos masca jos si a soptit:

-Sunt tu.

Era imposibil! Arata ca mine, avea vocea Emmei... Ce e chestia asta?!?

Am vazut ca avea in mana un cutit stralucitor.

-Timpul a expirat, a spus ea din nou.

S-a apropiat de mine. Aratarea m-a injunghiat in stomac si am simtit o durere puternica. Am inchis ochii. Cand i-am deschis, eram intinsa pe jos intr-un loc alb, luminos. Emma era langa mine. Zambea.

-Eu te-am adus aici. Te-am salvat de fata aia care arata ca tine. Dar uite ce am patit, spuse ea calm, aratandu-mi soldul. Avea o rana groaznica din care curgea sange. Uite, iti pun in mana telefonul ca sa poti sa ma suni cand ai nevoie de mine.

-Imi pare rau, Emma! spun eu si ma trezesc. In mana aveam telefonul pe care imi aminteam ca l-am pus pe noptiera. Aveam un apel pierdut de la... Emma. Si nu aveam numarul ei in telefon. Aveam si un mesaj de pe un numar privat. Scria asa:

"Vino la petrecerea de Halloween. Vreau sa ne intalnim. Daca nu, vei muri. Trick or Treat?

~Em"