Emo Love

Masquerade

Finally, am reusit si eu sa postez! Scuzati-ma va rog, am fost plecata intr-un concediu luuuuuuung si am o groaza de teme de vacanta, asa ca nu prea am avut timp sa scriu. Iar capitolul asta e ASA scurt! Dar hey, deja il pregatesc pe urmatorul si am ajuns pe la jumatatea lui, asa ca fiti mandri de mine! ^-^

OK, nu va mai retin! Pupici ♡♥♡♥♡

*Corry's POV*

Eram in camera Corinei. In sfarsit, eram cu totii, adica eu, Corina, Robert, Emma si Andy.

-Bun, deci in tot timpul asta voi ati fost urmariti? ii intreaba Robert pe Emma si Andy.

-Da, asa e, a raspuns Emma. Si am primit mereu mesaje pe telefon de la -Em.

-Cine e -Em? a intrebat din nou Robert.

-Cineva care ne trimite texte. Pare ca stie tot despre noi, ce zicem in fiecare secunda, pare ca... e peste tot.

-L-ati vazut vreodata? intreaba Corina curioasa, facand o faţă de veveriţă.

-Da. E o fata roscata, cu o bluza de trening neagra pe ea, blugi negri mulaţi si un fes negru pe cap. Poarta mereu adidaşi si odata ne-a fugarit pe niste străduţe inguste. Fuge repede si e mai inalta decat Emma, a raspuns Andy.

-Ati vazut-o din fata? spun eu.

-Da. Purta o masca ce semana izbitor cu mine, adauga Emma.

-Inca nu imi vine sa cred ca traiti amandoi! a exclamat Robert.

-Iubire, nu-i timpul! i-am spus eu. Avem nevoie de un plan.

Usa s-a deschis vijelios si si-a facut apariţia... Gina.

-Ce-i cu tine aici? strig eu cu răceală in glas.

-Draguta primire, Coralia. Sunt aici ca sa va ajut, a raspuns ea.

-Si ea a primit texte de la -Em pe telefon, a zis Emma. Ar putea sa ne fie de ajutor.

-Am eu o idee, a zis Andy. Ce-ar fi daca am crea o Emma si un 'eu' falsi pe care -Em sa-i urmărească si noi sa descoperim cine e?

-E genial! Corina e experta la machiaj, poate sa o faca pe Gina sa arate ca Emma, iar Robert ii poate tine locul lui Andy, spun eu.

*

-Cum arat? spuse Gina cu un aer increzut.

Purta o peruca roscata si era pudrata in asa fel incat pielea fetei ei sa fie la fel de alba ca a Emmei. Ochii ei erau machiati strident cu negru iar buzele ii fusesera rujate cu un rosu spre maro.

-Arati grozav, acum hai sa te imbracam, zic eu si o apuc de umeri, impingand-o catre dulapul Corinei.

Corina era super tare in materie de moda si machiaj. In dulapul ei gaseai obiecte apartinând tuturor stilurilor vestimentare, cat despre machiaj, stia absolut toate tehnicile si modelele posibile.

I-am dat un umeras pe care atarnau un hanorac negru si niste colanti de aceeasi culoare. In timp ce se imbraca, eu si Corina ne gandeam la incaltaminte.

-Ar fi mai potrivite niste botine, spun eu.

-Ba nu, e bine sa isi ia niste tenişi negri. Se presupune ca Emma nu are casa si bani, deci nu si-ar permite botinele.

-Ai dreptate, spun eu si ii intind Ginei perechea de tenişi.

-Arat oribil! striga Gina uitandu-se in oglinda.

-Ca bine zici! a raspuns Corina razand.

S-a aplecat si pe un crac al pantalonului i-a prins treisprezece ace de siguranta, avand grija sa o intepende vreo doua ori.

-Asa e mai bine, a afirmat ea multumita, apoi s-a grabit sa ii faca machiajul si lui Robert.

Arata exact ca Andy; pielea alba, ochii mari si albastri, parul lung si negru, acoperindu-i un ochi. Era imbracat cu un hanorac negru, ca Gina si purta niste pantaloni negri putin mai largi.

-Bine, acum hai sa plecam! spun eu

-Nu suntem inca gata! Trebuie sa ma ocup si de ei, zice Corina si arata cu capul inspre Emma si Andy.

Dupa vreo ora, Emma era o copie fidela a Ginei, cu tot cu peruca satena si rochia roz cu volanase, iar Andy il imita bine pe Robert, avand un stil mai lejer, de skater, iar adidasii Vans ii stateau perfect.

Acum chiar ca terminaseram! Am iesit pe usa si i-am lasat pe Gina si Robert inainte. Noi ii urmaream de departe, in asa fel incat -Em sa ii poata fugari pe ei si sa nu ne prinda si pe noi la mijloc.

Au ajuns intr-un parc pentru copii iar pe un leagan se afla... -Em.

Cand am vazut-o, am alergat cu totii langa ea si i-am spus "Eşti înconjurată!".

Apoi am ramas mască. S-a legănat în faţă şi în spate, apoi a căzut cu o bufnitură. Emma a întors-o cu piciorul si am vazut ca nu era altceva decât o păpuşă ce o imita pe Emma, in mărime naturală.

M-am dat un pas in spate si m-am lovit de ceva. Când m-am întors sa văd de ce m-am lovit, am văzut-o pe -Em. Si alta langa ea. Si altele, si altele. Pareau sa fie sute de -Em acolo, si fiecare striga "Eu sunt -Em!"

Fara sa stea pe ganduri, Robert s- dus la una dine ele si a luat-o pe sus si a aruncat-o spre celelalte. Locul pe care statuse ea era acum liber, asa ca am fugit de acolo.

Cand am ajuns in fata casei mele, am primit cu totii un mesaj pe telefon.

"Cat de multe suntEM! Si ce farsa draguta ati planuit, pacat ca suntEM mereu cu un pas inaintea voastra! In ritmul asta, o sa va facEM praf!"