Emo Love

Capitolul 1

*Emma's POV*

Eram singura. Atat de singura. Imi parea rau pentru fiecare clipa din vechea mea viata si imi era dor de ea.

Eram o criminala cautata de politie. Nu meritam sa mai traiesc. Dar nu aveam curajul necesar pentru o sinucidere. Asa ca speram ca moartea mea sa survina pe cale naturala.

Ura m-a adus in situatia asta. Ura nemasurata pentru fiinta aceea nesuferita, Coralia. Am ucis-o. Am ucis-o pentru a proteja dragostea mea, dar nimeni nu apreciaza asta. Totusi, nu voi regreta niciodata ca am omorat-o. O merita, pentru ca incerca sa se puna intre mine si Robert.

Traiam in locuri parasite, in case infioratoare, impreuna cu paianjenii si intr-o continua fuga. Fugeam cand vedeam politisti, iar sirenele masinilor lor erau cel mai teribil sunet. Daca aud asa ceva, mereu imi strang tot din "adapost" si imi schimb locuinta. Duc o viata de fugara si ma ascund de toata lumea.

Stateam pe marginea unui bloc cu 7 etaje si admiram privelistea. Se vedea foarte frumos. Ah, doar cu cativa centimetri sa fi inaintat si as fi cazut. Mai jos, si mai jos... As fi murit inainte sa ating pamantul. Nu as fi simtit nimic...

Cand deodata simt cum ma atinge cineva pe umar. Era un baiat brunet, cu parul lung, cu piercinguri in nas si spranceana. Imi amintea vag de Robert. Era ca o versiune mai rea si dark a lui Robert... Ah, de ce ma gandesc la el?? Nu mai suntem impreuna, de ce m-as gandi la el?

-Aaaa... Buna? ii spun eu, cu jumatate de gura. Sper ca nu esti aici ca sa ma duci la politie sau ceva...

-Nu, de ce te-as duce la politie? Doar si eu am probleme de genul asta...

-Serios? Ce ai facut?

-Am furat multe bijuterii si nu le-am inapoiat nici pana acum... Tu ce ai facut?

-Am omorat o fata.

-Wow, nu-i rau deloc!

-Mhm, si cine ar trebui sa fii tu?

-Andy.

-Andy Sixx?!?! OMG, imi dai un autograf? spun eu si zambesc trist.

-Nu, din nefericire nu sunt Andy Sixx. Ma cheama Andy Graffmann, dar unii imi ziceau Griefmann (omul suparat). Tu cum te numesti?

-Emma. Emma Ardeleanu. Si cum era viata ta inainte de a fura?

-Pai... Destul de ok. Tot EMO eram... Fumam... Oricum, asta era inainte sa moara tata. De atunci, mama a trebuit sa munceasca si mai mult, pentru ca suntem 7 frati si... Am inceput sa fur... Si sa vand ce furam... Dar chestiile nu valorau prea mult, asa ca nu prea erau raportate furturile. Dar aveam nevoie de mai multi bani, asa ca am furat multe bijuterii de valoare mare. Furtul a fost raportat, nu am mai putut sa le vand si... Viata ta cum era inainte sa... aaam... faci acea fapta??

-Mda... Viata mea era foarte draguta, aveam un iubit, eram, la fel ca tine, tot EMO. Dupa aceea a aparut ea, fata pe care am ucis-o, care se punea intre mine si el. Am avut putin noroc, a calcat-o masina si au dus-o la spital. Dupa ce s-a trezit, am prins-o singura in salon si am calcat pe tubul ei de oxigen. Dupa aceea, m-am dus acasa si mi-am luat cateva lucruri si bani si am fugit de acasa. Iar fostul meu inca incearca sa ma contacteze pe telefon, de asta am pus pe respingere toate numerele cunoscute.

-Dap, oribil. Stai, ai zis fostul tau? Deci esti singura?

-Mda... Tu?

-Si eu la fel. Ma rog, fosta mea m-a parasit pentru altul.

-Oh, urat. Eu n-as face niciodata una ca asta.

-Ma bucur... Deci ai vrea sa fim?

-Pai da, ar fi dragut... spun eu si incerc sa il sarut pe obraz. Iar el face gestul ala pervers: isi intoarce capul, facandu-ma sa-l sarut pe buze. Dar a fost ok. Pentru ca tipul saruta bine si era chiar genul meu. Nu ca Robert.

Ne-am oprit si l-am intrebat:

-Tu unde stai?

-In fiecare noapte dorm altundeva. Iar azi am programat sa dorm intr-o casa cam infricosatoare, ce-i drept, dar foarte mare si inca are mobila in ea. Si cea mai buna parte e ca toata lumea crede ca locul asta e bantuit, deci nimeni nu trece pe acolo. Dar in realitate, nu-i nimic acolo. Pentru ca am dormit de multe ori in locul ala si dupa cum vezi, sunt inca viu. Deci, vrei sa locuim acolo?

-Suna ok. Pai, sa mergem.

Am ajuns in fata unei case inspaimantatoare, mohorate, cu geamurile sparte. In dreptul ferestrelor erau batute scanduri, in asa fel incat lumina sa nu poata intra in cladire.

-Bine ai venit acasa! Tine asta, vei avea nevoie de ea, spuse Andy si imi intinse o lanterna.

A zavorat usa in urma noastra, si m-am simtit ca inchisa intr-un mormant. Am aprins lanternele si am inceput sa exploram casa.

Unele camere de la parter aveau ramasitele unor obiecte de mobile. Am gasit un telefon vechi, de la care fusese taiat firul. Peste tot se gaseau aschii, fragmente de obiecte, ca sa nu mai zic de praf. Am gasit chiar si o papusa din aia de portelan, dar unul din ochi era scos si avea doar jumatate din par. Care a cazut fix in momentul in care am ridicat-o de pe podea. Era cam freaky, ce-i drept.

Am urcat la etaj si am mers pe un hol intunecat si infinit de lung. Ne-am oprit in dreptul singurei camere a carei usa nu parea atacata de ciocanitori. Vorbesc serios, toate celelalte aveau clantele rupte si zgarieturi ciudate pe cadru.

Am intrat in camera. In interiorul ei se gasea un pat cu baldachin, iar la ferestre fluturau niste zdrente decolorate de trecerea anilor. Am deschis usile dulapului din lemn masiv. Acestea s-au deschis cu un pocnet, scotand la iveala niste lenjerii de pat murdare de ceea ce parea a fi sange si alte pete de origine neidentificata. Sincer, chiar nu vreau sa ma gandesc la ce au facut fostii locatari in asternuturile astea.

Totul mirosea a vechi si ranced, dar pe bune, vechiul meu "adapost" mirosea chiar si mai rau. Am intrat in baie si am deschis de curiozitate robinetul. Logic, nu mai curgea apa. M-am intors in camera si m-am trantit pe pat. Era moale si confortabil.

-Ti-e foame? m-a intrebat Andy.

-Putin, dar mai pot sa mai rabd daca e nevoie.

-Am mancare la mine. Vino jos in bucatarie.

Am coborat scarile si am intrat. In mijlocul camerei se afla o masa acoperite de taieturi, exact ca o masa de macelar. M-am asezat pe ceea ce pareau a fi ramasitele unui scaun. Andy s-a asezat langa mine si am inceput sa mancam.

-De-acum incolo, ziua vom dormi si noaptea ne vom deplasa, mi-a spus Andy pe un ton serios. Ai bani la tine?

-Da. Am un card de credit de la mama. Nu, nu l-am furat, ea mi l-a dat.

-Bun, atunci pe la noua dimineata ne vom duce la un supermarket si vom cumpara de mancare.

-Ok, raspund eu.

-Pari obosita.

-Pai asa si sunt...

-Atunci vino sus la culcare, zice el si zambeste.