Emo Love

Final EMOtionant

-Unde ma aflu? am intrrbat eu cu voce tremuranda.

O durere puternica de cap m-a izbit si am dus instinctiv mana la tampla. Am simtit ceva umed si cald. Cand m-am uitat sa vad ce e, era sange.

Am incercat sa ma ridic si am vazut ca eram legata de un inel ce iesea din podea.

-Vai vai vai. Ce tragedie e aici, nu-i asa, Corry?

Deasupra mea se afla Emma.

-Emma?

-Gresit.

-Dar... Arati exact ca ea!

-Asa e. Inainte de pedeapsa ce o vei primi, iti voi spune povestea mea.

Ma numesc Florentina. Am trait toata viata mea intr-un orfelinat si credeam ca nu am parinti. Adica, tot personalul de acolo mi-a spus ca parintii mei au murit intr-un accident de masina. Insa viata de acolo era groaznica. Toti ma bateau si erau rai cu mine pentru ca am o malformatie la picioare, a spus ea si si-a dezvelit picioarele pentru a-mi arata defectul sau. Nu s-a vazut pana acum pentru ca am purtat pantaloni lungi si putin mai largi decat e nevoie. Asa ca am fugit. Am reusit sa tai gratiile de la fereastra mea cu ajutorul unei pile de unghii din metal. Mi-am luat dosarul personal din arhiva. Am fugit de acolo si m-am ascuns intr-un bloc parasit. Acolo am intalnit un baiat frumos, cu parul lung si negru iar el mi-a prezentat o fata ce arata exact ca mine. M-am uitat pe certificatul meu de nastere si am vazut ca eram nascute in aceeasi zi, in acelasi loc si aveam aceiasi parinti. Deci eram gemene. Am mai vazut in dosarul meu ca m-am nascut cu picioarele asa. Probabil parintilor mei le era rusine ca nu sunt perfecta ca Emma si m-au trimis departe de ei. Apoi, in ziua urmatoare Emma si Andy au fugit pentru ca venise politia dupa ei. Eu i-am urmarit indeaproape si cand am ajuns pe blocul acela inalt,  Emma mi-a povestit tot. Toata povestea cu Robert si cu tine. Eu am plecat de acolo si apoi  au venit politistii si ei s-au sinucis. Dupa aceea, am reusit sa il gasesc pe fratele lui Andy. Adica Andy avea mai multi frati iar cel pe care l-am gasit eu era al doilea dintre ei. Aveam nevoie de el pentru a continua ceea ce incepuse Emma.

-Deci "Andy" pe care l-am cunoscut eu e de fapt fratele lui Andy??? intreb eu.

-Da. Si noi doi am trimis toate mesajele alea. Si am platit-o pe Gina, care, by the way, e moarta.

-Dar cu Corina ce problema aveati?

-E cea mai buna prietena a ta si te-a sustinut in a te infiltra in relatia Emmei cu Robert. Iar acum sa inceapa pedeapsa!

M-a dezlegat si m-a legat de un inel de metal batut in perete. Apoi a adus-o pe Corina si a inceput sa o tortureze taind-o pe maini. Apoi i-a taiat gatul si a aruncat-o departe de ea, pe podea.

Lacrimi de foc imi curgeau pe obraji.

-Corina! Nuuuu! am strigat eu plangand.

-Ba da! Si asta e doar inceputul!

A plecat si l-a adus cu ea pe Robert.

-Nu, te implor! Florentina, daca ai macar putin suflet, nu ii face rau!

-Tu i-ai facut rau surorii mele si trebuie sa platesti pentru asta, a spus ea si a ras malefic.

L-a pus pe Robert intr-un streang si i-a dat la o parte scaunelul de sub picioare. Dupa ce el a cazut, streangul i-a strivit oasele gâtului.

Florentina a taiat franghia cu care a fost legat Robert si el s-a prabusit la pamant cu o bufnitura.

S-a apropiat de mine si mi-a infipt un cutit in inima.

Ultimele mele cuvinte au fost

-De ce eu?...

*

Am deschis ochii si m-am vazut pe un pat de spital.

-Sunt aici? Din nou?

-Cum "din nou"? Coralia, ai fost in coma pana ieri cand ti s-au facut analize! Te simti bine? m-a intrebat mama.

-Pai... Nu mai inteleg nimic.

-Te rog sa ma ierti. Pentru tot ce ai vazut, a zis Robert.

-La ce anume te referi?

-Cum adica? La faptul ca m-ai vazut cu Emma la restaurant, stiu ca tii la mine in mod special.

-Stai... Ziua aia in care ne-am certat noi doua? o intreb pe mama.

-Da, scumpo.

-Deci... Deci nu m-a omorat Florentina! Nu v-a omorat pe niciunul din voi! Sau poate mi s-a mai dat o sansa! am strigat eu, fericita.

Deodata, usa salonului s-a deschis si un doctor batranel a intrat.

-Corry, el e domnul doctor Crişan. A venit cu rezultatele analizelor tale de ieri, a zis mama pe un ton bland, dar am putut sa simt ceva neliniste in vocea ei.

-Imi pare nespus de rau, a inceput doctorul.

Mama si-a acoperit gura cu mana.

-Fiica dumneavoastra a fost diagnosticata cu schizofrenie.

-Asta explica toate aiurelile pe care le zicea adineaori, a spus mama cu lacrimi in ochi.

-Dar nu se poate! Sunt perfect normală! Uitati-va in telefonul meu si cautati mesajele de la Emma!

-Corry, scumpo, a inceput mama.

A schimbat priviri complice cu Robert si a spus:

-Emma e aici si vrea sa te vada. Dar cred ca te-ar deranja prezenta ei aici.

-Cum?!?! Nu e moarta? Nu mi-a calcat pe tubul de oxigen?

-De ce ar fi moarta? intreaba mama.

-Doamna, cred ca e destul de epuizant pentru fiica dumneavoastra. Ar fi bine sa o lasam o vreme singura pentru a se odihni, a spus doctorul.

Mama si Robert au iesit din salon iar doctorul, îndreptându-se spre usa, mi-a zis:

-Si, ca sa stii si tu, tu nu ai avut nevoie de tuburi de oxigen. Respirai foarte bine si singura ceea ce e uimitor avand in vedere ca ai fost lovita cu masina.