Emo Love

Capitolul 3

Era cam zece noaptea. Cel putin asa credea creierul meu retardat. M-am trezit. Si asta nu pentru ca am vrut eu. M-a trezit Andy.

-Mmmm... Lasa-ma sa dorm, spun eu. Inca cinci minute...

-Nu putem! Emma, trezeste-te! Trebuie sa ne mutam, ai uitat?

Am sarit jos din pat. Asteptam de mult momentul asta. Doar gasisem vreo doua locuri mult mai bune decat asta. M-am imbracat la repezeala, mi-am strans toate lucrurile in rucsacul kaki si, luandu-l de mana pe Andy, am plecat.

-Esti OK? m-a intrebat.

-Da... Abia astept sa vad noua noastra locuinta.

-Ma bucur, si eu.

Poate spuneti ca eu si Andy nu vorbim prea mult, dar totusi suntem impreuna. Ei bine, ne intelegem cumva telepatic... Intre noi e o legatura stransa, ce nu poate fi distrusa. Andy ma intelege, suntem la fel si ma iubeste asa cum sunt. Si credeti-ma, pentru genul de persoane din care facem parte noi, suntem foarte vorbareti.

In fine, dupa mult de mers, am ajuns in fata viitorului nostru domiciliu.

Era o casa mare, ca si cea dinainte, la fel, cu toate geamurile sparte, iar la ferestre fluturau niste zdrente cu aspect bizar.

Am apasat pe clanta iar usa s-a deschis cu un pocnet. Am inchis-o in urma noastra. Buuufff!!!

-Offf... Usa tampita... Zici ca mai are putin si isi da duhul, daca are vreunul, spun eu nervoasa.

-Nu te supara pe ea, iubire, de ea se sperie majoritatea oamenilor. Ceea ce e in avantajul nostru, raspunde Andy pe un ton dulce.

-Cum adica ii sperie?

-Se deschide si se inchide singura. Cu ajutorul vantului, normal. Si oamenii cred ca aceasta casa e bantuita si de aceea nici macar nu trec prin fata ei.

-Oh... Asta e.. Foarte tare, zic eu incercand sa par vesela.

-Bun, acum sa cautam o camera.

Am inceput sa cautam prin casa aceea imensa. Toata mobila din fiecare camera era acoperita cu cearsafuri albe si roase de molii. Acum pe bune, asta era cel mai sinistru loc pe care l-am vazut vreodata. Iar eu am vazut multe chestii de genul asta si chiar imi plac. Dar aici, un miros de cadavru plutea in tot locul si nu, nu era liniste de mormant. Pentru ca stiti voi, sobolanii scot zgomote cand rod peretii.

Cea mai "in regula" camera din intreaga cladire era una pe a carei usa scria cu litere mari:

"SANATORIU".

Iar asta nu ii dadea deloc un aer ospitalier. Plus ca pe dosul usii erau urme de maini si amprente. Cu sange. Dar Andy a spus ca locul asta nu e cautat nici macar de oamenii strazii sau de aurolaci. Deci nu vom avea probleme cu "alti chiriasi". Dar asta ii da un plus de oroare casei.

Ne-am aranjat lucrurile in sanatoriu si apoi am iesit la o plimbare.

Cand ne-am intors, soarele deja incepea sa rasara. Ne-am bagat in pat iar Andy a adormit imediat. Am zambit si i-am mangaiat usor fata perfecta. Cand deodata, am simtit ceva foarte rece pe umerii mei. Am tipat pentru ca stiam ca nu mai e nimeni in casa inafara de noi.

-Ce s-a intamplat? a zis Andy speriat. Apoi a vazut oroarea din spatele meu, pe care eu ma straduiam sa o ignor. M-a tras de mana inspre el si ne-am ridicat din pat. Am inceput sa fugim pe holul acela infinit si intunecos. Am aruncat o privire fugitiva in spatele meu, si le-am vazut. Erau o femeie si o fetita mica, amandoua imbracate in alb. Pareau desprinse dintr-o fotografie alb-negru. Femeia avea parul cenusiu si ondulat, cu aspect murdar. Rochia ei atingea pamamtul, iar marginea era sfasiata si patata cu maro si rosu. Avea in dreptul inimii o pata rosie imensa. Fetita parea sa aiba vreo cinci-sase ani. Parul ei negru si despletit ii acoperea fata, insa am vazut ochii ei ce exprimau o tristete de nedescris. Purta o rochita murdara si mult prea stramta pentru ea. Fundita din parul ei parea sa fi fost candva alba, dar acum era de un cenusiu inchis. Avea o rana uriasa in crestetul capului, din care curgea sange.

Am iesit impreuna cu Andy afara. Era probabil ora 7 dimineata.

-Esti bine, Andy?

-Da, eu sunt in regula. Tu?

-Se putea si mai bine, dar nu ma plang. Andy, eu nu mai stau in casa asta.

-Pai e si normal. Mai asteptam inca putin pana sa intram sa impachetam, ca sa nu ne intalnim din nou cu alea doua.

-Ok.

Mi-am strans parul intr-o coada si mi-am pus gluga de la hanorac pe cap.

Am asteptat cam trei ore pana sa putem intra din nou in casa. Cand am intrat, ne-am strans rapid lucrurile si am sters-o.

Bine macar ca aveam si o a doua optiune. Ne-am mutat intr-un bloc parasit despre care Andy stia destule chestii. In primul rand, aspectul de bloc bombardat ii indeparta pe eventualii curiosi. In al doilea rand, locul nu era bantuit. Aici locuisera numai batrani si au murit rand pe rand. Mi se pare normal. Sa speram ca totul va fi in ordine.

Ne-am instalat lucrurile intr-unul din apartamentele de la etajul 2. Era unul din cele mai curate apartamente si se afla chiar in stare buna. Era un loc destul de dragut si primitor, in comparatie cu celelalte locuri in care am stat.

Eram amandoi franti de oboseala, asa ca ne-am culcat imediat ce am terminat cu aranjarea lucrurilor.

Patul era vechi dar curat. Se simteau niste arcuri rupte sub saltea, dar nu ma plang. Este chiar ok. Ca de obicei, m-am cuibarit langa Andy, care deja era obisnuit cu asta. Era ca un fel de ritual de culcare. Doar ca fara sacrificii umane.