Emo Love

Trick or Meat

Eram uimita. Am analizat mesajul. La sfarsit a spus Trick or Treat. Adica, daca vin, voi fi rasplatita. Daca nu, voi muri. Asa ca m-am hotarat sa ma imbrac in vrajitoare. Era singurul costum care inca IMI VENEA.

Habar n-aveam unde se tinea petrecerea, la ce ora si cine o organiza. Dar Emma presupunea ca eu stiu. Deci probabil erau ceva afise prin oras. Am iesit asadar la o "plimbare in oras cu Corina". Cel putin asta i-am spus mamei. In douazeci de minute am vazut primul afis. Scria asa:

"Petrecere Halloween, ora 21:30, acasa la Vivianne.

-Dracu' stie cine-i Vivianne! spun eu cu ciuda.

-Eu stiu cine e Vivianne si in mod clar nu sunt dracul, spune Corina.

-Mai stii? zic eu si rad.

-Sper ca ai observat ca petrecerea e la noua si acum e sapte jumate. Iar eu nu am costum.

-Pai hai la cumparaturi.

Si am mers la shopping. Dupa multe probe, Corina a ales un costum de asistenta. Era opt jumate cand noi am plecat de la mall. Iar din cate spunea Corina, casa Viviannei era in partea cealalta a orasului.

Am luat autobuzul spre Vivianne. Cand am ajuns in fata casei ei, mi-am dat seama ca nu aveam costumul pe mine. Mare noroc ca am gasit o toaleta publica in interiorul careia mi-am schimbat hainele.

Am intrat. Peste tot domnea o liniste mormantala.

-Aaa, aici trebuia sa ajungem? intreb eu.

-Da, in mod sigur aici sta Vivianna, dar casa pare mobilata diferit.

-De unde stii tu cum era mobilata casa tipei aleia?!?

-Se presupune ca am fost cele mai bune prietene cand eram mici. Pana cand a venit un baiat nou in clasa noastra si ne-am certat pe el. Chestia e ca eu am ramas cu el, ea nu.

-Aha... ok, hai sa-i cautam pe ceilalti.

Am urcat niste scari duble in forma de spirala, apou am inceput sa mergem pe un hol lung, slab luminat de niste lampi mici de pe pereti. Pereti de pe care, apropo, se pare ca ne priveau cei 100 de fosti proprietari ai casei. Tablourile lor, adica.

La capatul holului se afla o lumina slaba, verzuie, care ne arata faptul ca acolo se afla o usa intredeschisa.

Am intrat. Era o... camera a oglinzilor. Stii, mereu mi-a fost frica de chestiile astea. De cand aveam 6 ani, cand eram la un carnaval cu gradinita si cand ramasesem in urma celorlalti si ramasesem blocata in camera oglinzilor pana cand a venit ingrijitoarea si m-a scos de acolo. Trebuie sa mentionez ca a venit pe la spatele meu si m-a speriat, iar eu am zgariat-o pe maini si i-am zis "Mars de-aici, fantoma rea!". Si am continuat s-o zgarii pana cand m-am prins ca e femeia de serviciu.

Brusc, usa s-a inchis in urma noastra. Si probabil avea o oglinda aplicata, pentru ca acum nu o deosebeam de multimea de oglinzi.

Si deci am inceput sa facem ca in filme; ne-am separat si bateam in fiecare oglinda in parte, poate-poate dam de un mecanism care sa deschida usa. Si am dat de unul, care insa a deschis alte doua oglinzi si noi am fost trase inauntru. IN CAMERE DIFERITE. Am inchis ochii si cand i-am deschis, ma aflam in... alta camera a oglinzilor! Stii, oglinzile astea incep sa ma calce pe nervi.

-Corina, ma auzi? am strigat eu.

-Da, te aud!

Glasul ei parea asa de indepartat...

"Bun, dupa ce ca ma aflu intr-o camera a oglinzilor, am mai fost si separata de Corina. Deci sunt pe cont propriu acum. Si daca scap din camera asta, probabil o sa dau in alta camera tot plina cu oglinzi si tot asa pana cand o sa imbatranesc si o sa mor!"

Deodata, am vazit cum in oglinda din fata mea apare... Emma. Avea o masca pe fata si din ce imi dadeam seama, masca era complet alba si nu avea alte ajustari decat doua orificii pentru ochi si o adancitura pentru nas. Era, ca de obicei, imbracata intr-o rochie neagra, latoasa, cu corset si avea un cutit in mana. Cand m-am uitat in jurul meu, imaginea aratarii se transmisese catre toate oglinzile. Asa ca acum eram privita de vreo zece Emma. De parca una nu era de ajuns!

Am primit un text pe telefon. Scria asa:

"Uite cat de multe suntem! Cu cat mai multe Emma, cu atat lumea va fi mai buna pentru mine, respectiv mai rea pentru tine si prietenii tai idioti.

-Em"

Ok, deja incepusem sa ma obisnuiesc cu textele astea. De curiozitate, m-am uitat daca aveam semnal pe telefon. Si nu aveam.

M-am uitat in jurul meu si Emma nu disparuse. M-am apropiat de oglinda unde aparuse prima oara si am atins-o cu mana. Oglinda, nu pe Emma. Doamne, nu as atinge-o niciodata pe fata aia. Cah!!

M-am uitat in ochii ei. Pe neasteptate, a deschis gura, stii tu, ca Bloody Mary in filmele alea. Si a strigat "FUGI!" si a ridicat cutitul asupra mea. Sincer, tot ce am facut a fost sa ma dau un pas in spate. Pentru ca daca nebuna aia e in oglinda, nu prea cred ca are cum sa vina langa mine si sa ma omoare, nu?

Dar m-am inselat. Emma a spart oglinda si a inceput sa se apropie de mine. Am tipat si am inceput sa fug. Am spart una din oglinzi si am continuat sa alerg. Pe un hol acoperit la randul lui cu oglinzi.

Am dat de o fundatura. Care era, bineinteles, o oglinda. Dar eu aveam deja lectia invatata. Am spart oglinda si am intrat inauntru. Inauntru era Corina, care plangea de mama focului. Cand am atins-o pe umar, a tresarit si mi-a spus "Emma, lasa-ma in pace, nu vreau sa mor!".

-Heyy, sunt Corry!

S-a ridicat de pe jos si m-a imbratisat.

-Mai usor cu imbrarisarea asta de otel! Ce te-a apucat?

-Tu n-ai vazut-o pe Emma? ma intreaba ea mirata.

-Ba da, de fapt ea m-a fugarit pana aici. Dar hai sa nu mai pierdem vremea si hai sa incercam sa iesim odata de aici.

Si am inceput din nou sa batem in oglinzi. Cumva am deschis o trapa in podea si am cazut amandoua prin ea.

Alunecam printr-un tunel si totul era intunecat pana cand am iesit la lumina. Ne-am uitat de jur imprejur si am recunoscut holul de la intrarea in casa.

-Bun, am iesit din camera oglinzilor, acum ce facem? am intrebat eu.

Am simtit o vibratie in buzunar. Era telefonul meu ce semnala ca am primit un alt text.

"Tot ce trebuie sa faci e sa ma cauti. Esti in pericol, dar eu voi incerca sa te ajut. GRABESTE-TE!

-Em"