Dârele de lumină ale hiperspaţiului se reflectau pe geamul punţii unei nave imperiale de transport la bordul căreia se aflau, pe lângă echipajul navei, un pluton de soldaţi imperiali şi un grup de zece acoliţi. Cu toţii luau parte la o expediţie org...
Restul îl urmară la o distanţă relativ sigură. Acoliţii erau îngrijoraţi. Simţeau cum prezenţa Părţii Întunecate creştea în intensitate rapid şi un sunet destul de cunoscut pentru ei se auzea din criptă. Era infestată de k'lor'slugi! Aceştia sunt creaturi enorme, cu formă de vierme, cinci perechi de piciore şi o gură atât de mare încât pot înghiţi capul unui om dintr-o înghiţitură . În momentul în care au început să se audă zumzăiturile sabiei laser, toată trupa a început să coboare în fugă pentru a-şi ajuta liderul de expediţie. Soldaţii şi-au activat lanternele montate pe căşti şi au intrat primii în acţiune. Ajunseseră într-o cameră romboidală, în care se aflau cam zece viermi. Doi dintre ei erau deja tăiaţi, iar un al treilea se zbătea în spasmele morţii fiindcă fusese lovit de un fulger al arheologului. Creaturile se îl înconjurară pe arheolog care părea că îşi va întâlni curând sfârşitul în ciuda rafalei trase de soldaţi. Dar toţi rămaseră pe loc o clipă când auziră o bubuitură urmată de viermii care zburaseră câţiva metri înapoi şi au fost trântiţi de podea. Cei care mai mişcară deveniră ţinte de antrenament pentru soldaţii care îşi descărcară cu sete muniţia în ele.
După ce îşi luă ochii de la k'lor'slugi, Pervin se găsi în faţa unei tăbliţe enorme pe care erau scrise zeci de rânduri în limba antică a sith-ilor. Se uită atent la fiecare cuvânt apoi întoarse brusc capul spre zidul din dreapta:
-Zidul ăsta ascunde un culoar spre următoarea cameră. Împachetaţi toate relicvele din camera asta! le ordonă tuturor. Imediat soldaţii şi acoliţii se apucară să pună în containere speciale toate urnele, statuile şi tăbliţele pe care le găsiră. După ce totul fu scos şi trimis pe navă, geniştii puseră o încărcătură explozivă pe zidul fals. Explozia îi anunţă că zidul era jos, iar ei îşi puteau continua drumul. În spatele fostului zid se găsea o altă scară. Aceasta îi conduse într-o cameră dreptunghiulară în care erau aşezaţi driozi de luptă antici dezactivaţi. După ce exploratorii reuşiră să elimine şi ultimul k'lor'slug, se apucară să numere droizii. Erau şaizeci de droizi de infanterie, aliniaţi câte treizeci pe marginea camerei, despărţiţi de o alee care traversa încăperea pe la jumătate. În spatele fiecărei grupe se aflau câte trei droizi antic de altilerie.
-Domnule, cer permisiunea de a cere ajutoare pentru a transporta toţi adroizii ăştia pe navă, i se adresă un tehnician arheologului care încuviinţă din cap.
-Să chemăm geniştii pentru următorea uşă? îl întrebă alt tehnician. Dar Pervin nu mai răspunse, mintea lui era concentrată în altă parte, mai exact la ce se afla în ultimele două camere ale criptei.
-Nu va fi nevoie, îi răspunse până la urmă arheologul. După ce golim camera vreau să evacuaţi încăperea. Ceea ce se află dincolo de următoarea uşă nu trebuie bruscat.
-Vom face cum doriţi, domnule Pervin, i se adresă locotenentul Heris care coborâse şi el între timp. După ce fu golită camera, tânărul arheolog se îndreptă spre uşa sigilată. După ce recită Codul Sith, o lumină mov-închis începu să se propage în jurul său. El oftă lung şi atinse cu mâna dreaptă uşa care se deschise şi lăsă să se vadă alt rând de trepte care coborau. După ce ajunse la capătul lor, dădu într-o sală enormă, dreptunghiulară în care se afla o bestie antică sith. Era o creatură enormă, albă, cu trei perechi de ochi, membrele din faţă mai mari, iar cele din spate mai mici, cu dinţi mari şi ascuţiţi care păzea o piramidă patrulateră. Aceasta se ridica din centrul camerei la un metru de sol, era neagră şi avea în vârf un datacron de aceaşi formă.
Tânărul sith era încă parcurs de enrgie. Se apropie încet de creatură recitând încă o dată codul.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Terentatek
Creatura îl privi atent, fără a mârâi la el, şi se apropie încet. Amândoi se opriră la jumătate de metru unul de celălalt, tânărul arheolog evea mari emoţii: o singură greşeală putea şterge foarte rapid cei 25 de ani ai existenţei sale. Creatura îşi plecă ţeasta masivă, iar el îşi lipi mâna dreaptă de ea. Răsuflă uşurat, reuşise să facă creatura antică să îl recunoască drept stăpân. După mai bine de un mileniu, această bestie avea să vadă din nou lumina zilei şi să bage frica în aproape oricine o vede.
