Povestea unui sith

Partea a cincea

Când vru să îşi îndrepte atenţia spre datacron, comunicatorul începu să îi licărească. Îl luă în mână şi îl porni.

-Domnule, i se adresă un sergent, am descoperit doi cavaleri jedi. Credem că ar putea periclita expediţia.

-Atunci aveţi grijă de ei şi trimite un detaşament aici jos!

-Da, domnule!

*

Cei doi jedi coborâseră din navă şi se pregăteau să traverseze jungla pentru a găsi cripta.

-Văd că ţi-a reuşit aterizarea! îl complimentă Malfi pe tovarăşul său.

-Mulţumesc! îi răspunse Lovin zâmbind. Era un pilot excelent şi un luptător priceput cu sabia laser. Singura lui problemă care îl măcina încă de când l-a întâlnit pe Malfi era sensibilitatea lui la Forţă. Malfi era mult mai sensibil şi era capabil să facă multe trucuri folosindu-se de asta. Se uită întrebător la colegul său, iar acesta întinse degetul spre nord-est:

-Cripta se află în direcţia aia!

-Bine, tu eşti ghidul... Să mergem! Dar nu termină bine de vorbit că o pisică agăţătoare sări între ei şi se năpusti spre Malfi. Acesta sări rapid într-o parte, iar Lovin îşi folosi Forţa pentru a sări pe spatele animalului lung de şapte metri. Îşi aprinse sabia laser din zbor şi, la aterizare, îşi înfipse lama luminosă în trunchiul creaturii. Aceata începu să se zbată şi Lovin fu nevoit să se ferească de mai mult de ori de coada ei letală. La un moment dat se opri paralizată de Malfi care îi prinsese tot trupul cu Forţa. După un ultim răget de agonie, animalul îşi dădu duhul.

Cei doi cavaleri se uitară unul la altul pentru o clipă apoi începură să îşi croiască drum prin vegetaţia deasă a junglei. Chiar dacă erau la umbra copacilor, căldura îi făcea să transpire, iar muştele şi tânţarii avea grijă să îi bâzâie permanent. După aproape o oră de mers prin desişuri, cei doi jedi ajunseră în faţa unei râpe săpate de un râu cu sute de ani în urmă. Lovin se uita după un pod când se trezi luat pe sus şi mutat cu grijă pe celălalt mal. Din zbor, observă cu stupoare că în râu se afla şopârle uriaşe ca cele din mlaştinile Huttei. Dacă el nu va fi în stare să îl care pe Malfi şi acesta va ateriza în mijlocul lor? Întrebarea îşi găsi răspunsul imediat ce el atinse solul. Malfi îşi luă avânt şi parcurse dintr-o săritură lăţimea prăpastiei.

Lovin începu să simtă prezenţa Forţei Întunecate. Aruncă o privire în jur şi văzu că frunzele copacilor aveau o nuanţă mai închisă decât în restul junglei.

-Suntem foarte aproape, îi zise Malfi. Îl pot simţi de aici.

-Şi eu pot să simt prezenţa lordului sith, îi răspunse Lovin.

-Eu vorbeam despre sith-ul care conduce expediţia. Nu simţi prezenţa acoliţilor?

Afirmaţia lui Malfi îl făcu pe Lovin să se cufunde în gânduri. Dar liniştea nu dură mult. Cu simţurile sale de jedi auzi o dronă de perimetru în apropiere. Se aruncă la pământ la timp pentru a evita două gloanţe laser trase de droidul de recunoaştere. Se ridică rapid cu sabia laser aprinse şi se năpusti asupra dronei, doar pentru a descoperi ţinta doborâtă de un bolovan.

-Crezi că ne-au descoperit imperialii? îl întrebă Lovin pe Malfi.

-Sigur a avut timp să transmită faptul că suntem aici. Dar suntem jedi, ieşim noi şi din asta! îi zise Malfi.

O rafală îi făcu pe amândoi să se arunce la pământ. Locotenentul Heris luase un detaşament de soldaţi şi venise după ei cât timp cei doi traversaseră râul.

-Eu nu aş fi atât de sigur, jedi! le strigă ofiţerul. Soldaţi, faceţi-i praf pe amândoi!

Când îi văzu pe cei doi jedi cum sar peste vârfurile primilor copaci şi intră la adăpostul junglei, Heris îşi scoase comunicatorul şi luă legătura cu trupele de la intrarea în criptă:

-Foc concentrat pe trunchiul lor şi încercaţi să îi ţineţi pe loc până când pot trage droizii de altilerie!

-Da, domnule!