Stam singuri sub apus de soare.
Stam pe o bancă și era frig,
Dar aveai privirea arzătoare
Și mă făceai să mă aprind.
Cădeau frunze moarte din copaci,
Iar una, ți-a căzut în păr.
Eu te priveam zâmbind cum taci
Și mă privești apăsător.
Erai tăcută și frumoasă
Și îmi șopteai că mă iubești...
Îmi promiteai să-mi fi mireasă,
Voiai săruturi ca-n povești.
Și m-ai luat încet de mână...
Ai strâns tare și ai zâmbit.
Voiai să mă iei în zbor spre lună
Și să mă iubești la infinit.
Îți simțeam inima cum bate
Căci te-ai lăsat pe pieptul meu.
M-ai trântit ușor pe spate
Răsuflând tot mai rar și tot mai greu.
Aveai buze mari, cărnoase
Și ai gemut când le-am mușcat...
Îți simțeam căldura până-n oase
Căci te topeai cu adevărat.
Se lăsa seara și era plăcut,
Căci tu mă sărutai cu sete.
Eu te strângeam la pieptul meu, tăcut
Și te savuram pe îndelete.
Și ne iubeam cu un dor flămând.
Dar ai țipat înspăimântată...
Eu te-am privit în ochi gemând
Căci te prefăceai în stropi de apă...
Și așa ai plecat din visul meu.
Ori visul meu te-a alungat...
M-am trezit oftând din greu,
Dezamăgit și întristat...
