Ascunși de noapte-n semi-beznă
Stăm noi doi feriți de lume;
Toate-s calde, toate-s bune,
Numai timpul de-ar rămâne.
De-ar învăța să nu mai zboare,
Precum un stol grăbit de clipe,
N-aș lăsa viața să mi-l risipe
În dorințe mari, neisprăvite.
Și trăind dragostea de-a pururi,
Uitând negreșit de toate,
Te-aș îmbrăca-n sărutări calde
Și pe față, și pe spate.
Moartea, atunci, ne-ar pierde urma,
Și ce bine o sa ne fie
Gustând flămânzi din veșnicie,
Vom uita de grijă, dor și agonie.
