Când jucăriile ies din cutie...

"Dintr-odată" e precedat de "în fiecare zi"

O miime de secundă, o secundă, minute, ore, zile, săptămâni, luni, ani, zeci de ani... tic-tac, tic-tac... Oamenii au vrut să dea o formă concretă timpului și așa am apărut eu: ceasul. Mai am alte rude unele mai îndepărtate, altele apropiate: clepsidre, calendare... E dorința lor ascunsă de a-l controla și de a-l înțelege, dar nu se poate nici una, nici alta, căci timpul e mișcarea diafană dintr-o nebuloasă a universului. Oamenii îl grupează în ieri, azi, mâine, dar prima e o amintire, a doua un fel de realitate subiectivă, a treia o dulce iluzie, toate trei evaporându-se în fața eternității care se întinde de la un infinit la altul al universului. Însuși omul definește timpul prin trecerea lui efemeră prin această parte a destinului, numită viață și la care el se raportează cu disperată încăpățânare ca fiind singura lui existență. Dar nici timpul nu se oprește, nici universul nu se destramă, nici sufletul nu se evaporă! De câte ori timpul nu s-a apropiat extrem de mult de finiș, pentru sinele speriat? La naștere, când a ieșit dintr-o lume și a ajuns în alta cu certitudinea că existența lui din culcușul umed și întunecat s-a terminat. La moarte, când crede că despărțirea de această lume pământeană e singura veridică și de luat în seamă. De s-ar gândi la fluture care atunci când se transformă din larvă e convins că va muri, dar se transformă în cel mai frumos fluture, poate ar înțelege ce înseamnă timpul! Timpul pe care nimic nu îl împiedică să curgă permanent, să se întrerupă! 

Timpul are infinită răbdare, oamenii nu au! Oamenii vor să ajungă adulți cât mai repede când sunt copii, să se întoarcă la copilărie când sunt bătrâni și alte pretenții ignorante! Folosesc "dintr-o dată" mai des decât "iubire" și vor cu ardoare ca totul să se întâmple "dintr-odată": să își îndeplinescă visul peste noapte, fiind cu toții descoperiți de vreun mentor binevoitor și atotputernic care să îi ia sub aripa lui protectoare, să își schimbe viața de îndată ce deschid ochii dimineața, ca într-un vis frumos, să obțină salariul dorit din prima zi de muncă. Dar "dintr-odată" e precedat de mulți, infiniți chiar "în fiecare zi". Înainte de a fi descoperit, trebuie să faci acel lucru în fiecare zi! Înainte ca viața ta să se schimbe, trebuie să faci schimbări zilnice și mărunte! Înainte ca salariul să crească vertiginos, e nevoie de ore muncă! Nu mă crede pe mine, întreabă alți oameni, care nu spun vreodată că viața lor a devenit cu totul alta după o noapte! Cine spune asta, e un mincinos ori un visător! Ambele periculoase, prin iluzia pe care o crează și care nu implică nici o acțiune! Spun în schimb de câte ori au căzut, de câte ori s-au ridicat și cum timpul indiferent de cum curge e un prilej de a o lua de la capăt. Nu au căutat să sară nici o etapă, știind că fiecare e importantă! Nu au dorit ca acum să se întâmple, știind că ei inșiși nu au devenit persoanele potrivite pentru visul lor. Timpul are răbdare, oamenii nu!    

Timpul e patronat de legi proprii, dar oamenii vor să stabilească altele pentru propria siguranță! Dacă îl împart în luni, îl voi stăpâni! Dacă îl măsor cu un ceas, îl gestionez mai bine! Dacă fac o agendă în care să scriu pompos managementul timpului, voi reuși să îl consum în favoarea mea! Și alte reguli care mai de care mai inutile. Dar timpul trebuie consumat! Trebuie cheltuit! Diferența e cum, dar nu agenda e răspunsul, ci sinele! Ce vrei să faci? Ce lucruri utile pentru tine și pentru umanitate, poți face în decursul zilei? De ce ești aici? Pentru a irosi timpul universului? De ce ți s-a dat câțiva ani pe acest pământ? Legea lui supremă: permanenta curgere! Te temi că izvorul lui întocmai ca al unui râu se va seca? Nu-ți vă griji, sursa lui e infinitul!

Timpul are simțul umorului (umor negru, uneori) mai delicat și mai profund decât are omul! Cum așa? Spune-mi dacă ai văzut ore care se înghit unele pe altele, minute care devin eterne, nopți care se transformă ca și zilele în albe frânturi? Timpul are uneori chef de joacă și se dilată ori se comprimă! Știi noaptea dinaintea unui examen? Sau cea dinaintea unei plecări într-o excursie mult așteptată? Ori o durere poate să o întindă pe ani de zile, fără ca omul care o poartă să poată face ceva? Sau să creeze iluzia perfectă a unei roți în care omul să se rotească și mai perfect decât iluzia însăși? Uneori poate să trimită dimineața raze de soare, iar după amiaza fulgi trecători și gingași! Ca omul! Ori să aducă peste lume o minunată ceață, doar așa că are chef, deși nu e "timpul" ei?  

Timpul are toane, dacă nu îi dai pace! Nu îl presa! Eu nu voi merge mai repede ori funcționa invers, dar timpul se va întoarce într-o buclă pe care e posibil să o recunoști și într-un final să o regreți. Adu-ți aminte de toate momentele în care îți propusesei că nu vei spune: "Nu credeam că mă voi mai întoarce vreodată în același punct!" Dar nu-ți vă griji: timpul merge mereu înainte!            

Timpul e o "mașinărie" colectivă și non-egoistă! Omul în schimb e o ființă individualistă și egoistă! Omul crede că timpul e doar al lui și îl cheltuie după știință și îl stăpânește cum se pricepe! Nu există timpul colectiv, ci doar "timpul meu": să vorbesc, să arăt lumii cine sunt, să iau ce mi se cuvine! Nu există timp generos și altruist, ci doar un mecanism pus la îndemâna mea, pe care pot să îl folosesc cum doresc! Azi nu vreau să petrec nici o oră cu bunicul meu, mă plictisește! E prea bătrân, iar eu nu sufăr bătrânii! Astăzi nu vreau să irosesc nici o secundă în plus arătându-i persoane iubite afecțiunea mea, doar știe că o iubesc! Am nevoie de timp doar pentru mine! Dar timpul are alte legi: curge la fel pentru fiecare om, indiferent de rasă, culoare, clasă socială, oferă tot atâtea secunde ca oricui într-o oră de exemplu, fără să "fure" din ale unuia pentru a oferi altuia! Eu indiferent de cine îmi dictează măsor tot 24 de ore, chiar dacă tu, omule, le vei simți diferit.     

Timpul e un bun mentor, căci aduce cu el ușoara amnezie care îndulcește suferința inimii și dă tăgadă creierului de a găsi o altă variantă a ceea ce a pierdut, căci nimic nu se pierde, ci se întoarce către tine cu alte forme. Trebuie să fii capabil să le descifrezi sub noua mască! Și să te pregătești ca de data aceasta să le gestionezi în altă manieră decât ai făcut-o prima oară.

Timpul nu e superficial, căci nu are grijă și de trupuri. Sunt singurele care pierd lupta cu el,  lipsa lui de interes pentru ele le distruge: riduri, mușchi din ce în ce mai imobili, piele atârnândă. Pe el nu îl interesează o carcasă, ci interiorul, seva care se strânge și care va curge precum lava spre alți oameni. Oare va arde? Oare va răcori?

Timpul nu există! Sau cel puțin nu în maniera în care omul crede! Dacă eternul e în stânga, eternul e în dreapta, ce poate fi pe centru? Un timp efemer, pe care îl putem îngloba într-un ceas, căruia îi comandăm să îl cronometreze? Nu, e același timp caracterizat de veșnicie!

Atunci ce măsor eu? Timpul tău! 

Un ceas filozof 

by Georgiana Găbrian