Urban Legends

Emily Rose

Adevărata Emily Rose, adică Anneliese Michel, a fost o femeie tânără şi frumoasă, care-şi croise un drum spre învăţământ. S-a născut pe 12 septembrie 1952, într-un sat micuţ din Bavaria.
Crescută în Klingenberg am Main, Germania, tatăl ei conducea o moară şi familia toată era de religie catolica. Anneliese a avut o copilărie normală. În timp ce creştea, devenea din ce în ce mai atrasă de religie.
La vârsta fragedă de 17 ani, viaţa Anneliesei s-a transformat într-un coşmar. A început să aibă crize ciudate în timpul nopţii. Descria simptomele ca paralizie, o greutate enormă pe piept, corpul ei devenind rigid şi nu putea să vorbească. Doctorii de la Clinica de Psihiatrie din Wurzburg au diagnosticat-o pe Anneliese. I-au spus că suferă de crize epileptice Grand Mal.
După apariţia celei de-a treia crize, şi-a petrecut aproape un an în Spitalul Psihiatric din Mittleberg.

În timpul şederii sale în spital, a început să vadă feţe demonice, în special în timpul rugăciunilor sale zilnice. Mai auzea şi voci care îi spuneau că este blestemată. Doctorii au început atunci să o treacă pe tratament medicamentos anticonvulsie. Frustrările Anneliesei au început să crească atunci când medicamentaţia nu o mai ajuta cu nimic. A început să vadă din nou feţele demonice. A devenit din ce în ce mai deprimată.

Odată eliberată, Anneliese s-a întors la liceu în toamna lui 1970. A absolvit şi s-a mutat la oraş, ca să poată continua studiile la Universitatea din Wurzburg.

Convinsă că medicamentaţia nu o s-o ajute să iasă din starea în care se află, a început să creadă ca starea ar avea o legatură cu lumea spiritelor. A cerut bisericii să i se facă un exorcism, dar biserica a refuzat şi i-au sugerat fetei să treacă la o viaţă mult mai religioasă.
Stările Anneliesei au început să se amplifice. Fata a început să muşte membri familiei, să mănânce muşte, cărbuni şi păienjeni, şi chiar a atacat o pasăre, până la decapitare. De asemenea, începuse să îşi rupă hainele de pe ea, lătra ca un câine zile întregi. Câteodată, urina pe podea, după care o lingea. Începuse să doarmă pe o podea de piatră, ca să plătească pentru păcatele altora. Aceasta era o practica a Anneliesei de ani de zile. Mai începuse să şi distrugă orice simbol religios, crucifixuri sau tablouri cu Iisus.

După 5 ani de chinuri groaznice şi întâmplări teribile, părinţii ei au început să vorbească cu diverşi preoţi, un exorcism. Biserica, înainte să aprobe exorcismul, cere ca posedatul să aibă anumite puteri, printre care puteri supranaturale, să vorbească în alte limbi şi să aibă reacţii violente atunci când vede obiecte religioase.
În sfârşit, după ce au declarat-o pe Anneliese posedată, în septembrie 1975, episcopul Joseph Stangl a ordonat ca un exorcism să fie făcut, această misiune fiind cedată pastorului Ernest Alt şi părintelui Arnold Renz.

S-a spus că numeroşi demoni aveau controlul asupra corpului Anneliesei, printre care Hitler, Cain, Nero, Iuda, Legiunea, Belial şi Lucifer. Exorcismul a început în septembrie şi a continuat până la sfârşitul lui iunie, în 1976. Timp de 10 luni, ritualurile se desfăşurau o dată pe săptămâna sau două, iar câteodată durau până la 4 ore o singură şedinţă. În multe dintre aceste şedinţe, Anneliese avea atacuri puternice şi trebuia legată cu lanţuri. În timpul ritualurilor, Anneliese vorbea cu o voce demonică în diferite limbi străine, inclusiv câteva considerate limbi moarte cu mulţi ani în urmă.

Sănatatea Anneliesei începuse să se deterioreze. În timpul celor 10 luni de exorcism, ea refuza să mănânce, spunând că demonii nu o lasă. De asemenea, îşi rupsese rotulele de la ambii genunchi, după ce făcuse aproximativ 600 de genoflexiuni. Între timp, aceasta îi dăduse o scrisoare preotului, spunând că nu mai vrea să meargă mai departe cu exorcismul. A vorbit despre Fecioara Maria, care a venit la ea şi i-a oferit două alegeri: să fie de îndată eliberată de demoni sau să lase posedarea să continue, pentru încă puţin timp, ca să iasă la iveala pericolul şi puterea demonilor, pentru ca întreaga lume să afle să-şi salveze suflete.

De asemenea, Fecioara Maria i-ar fi spus că înaintea morţii sale, va fi eliberată de demoni, iar Anneliese-Michel va muri în pace. Femeia a decis să rămână posedată şi, exorcismul fiind astfel oprit. De asemenea, a şi prezis data şi ora morţii sale. La miezul nopţii de 1 iulie 1976, exact ziua în care a prezis, Anneliese a adormit în sfârsit în pace, şi nu s-a mai trezit. Avea pneumonie, febră, ultimele 10 luni de chinuri spunându-şi cuvântul. Raportul autopsiei a confirmat că murise de subnutriţie si deshidratare. O femeie tânără şi frumoasă, care devenise aproape de nerecunoscut, cântărind 30 de kg! Nici un test care a fost făcut în timpul autopsiei, inclusiv un test microscopic la creier, nu a rezultat aflarea motivului pentru care avea acele crize. O investigaţie a stabilit că Anneliese a murit de foame, iar dacă era hrănită forţat, ar fi fost în viaţă. Ambii părinţi, pastorul şi părintele, au fost acuzaţi de ucidere prin neglijenţă, procesul începând în martie 1978. Deşi au fost introduse în proces şi câteva secvenţe înregistrate din exorcism, toţi patru au fost găsiţi vinovaţi. Au primit 6 luni de închisoare, cu suspendare.

Exact înainte ca procesul să înceapă, mama Anneliesei ceruse ca fata să fie deshumata. O călugăriţă trimisese un mesaj părintilor cu o viziune pe care a avut-o, în care spunea că trupul fetei era nedeteriorat şi că se va dovedi că acesta a fost un caz supranatural. Cu scuza că a trebuit să îşi îngroape fiica într-un coşciug ieftin şi că vor să transfere trupul într-un coşciug mai drăguţ, au reuşit să primească permisiunea de a o deshuma pe Anneliese. Deşi nici părinţii şi nici preoţii nu au avut voie sa vadă trupul şi nici o poză nu a fost facută public, s-a spus ca trupul s-a deteriorat ca oricare altul. La data de 25 februarie 1978, corpul a fost deshumat şi transferat în alt cosciug făcut din stejar şi decorat cu dantela pe margine. Îngropată la doar 100 de metri de casa unde a crescut, mormântul Anneliesei este adesea vizitat.

Cazul acesta a fost ultimul pe care Biserica Catolică l-a recunoscut oficial ca un caz de posedare demonică, unde a fost acceptat un exorcism. Printre ultimile cuvinte pe care Anneliese le-a spus preoţilor, ar fi fost şi "Rugaţi-vă pentru mântuire"."