She doesn't mind //1D f.f.

Chapter 20 - She die...

          Din capitolul anterior... 

        " News! Se pare ca o tanara are de gand sa isi puna capat zilelor. Sta in picioare pe bara de la baraj si ameninta ca daca cineva se apropie, se arunca. Credem ca e Chelsea Hudgens, fosta iubita a starului Harry Styles, dar totodata fiica milionarului Max Hudgens.

           Am inchis televizorul si am inceput sa strig alarmat dupa baieti. "

           Cum sa faca asta? Harry a exagerat intr-adevar... insa nu credeam ca a durut-o asa tare. Am inceput sa alerg dupa toti sa ii anunt, dar i-am gasit cam dupa 10 minute.

          -Rose, Harry.... *spun eu gafaind* Chels.... Chels....

          -Ce e Louis? Ce e cu Chelsea? *intreaba Louis*

          -Chels... vrea sa... sa se... sa se sinucida....

          -Poftim? *intreba Liam alarmat*

          -A dat-o la televizor... E pe bara de la baraj... Vrea sa se arunce.

          -Esti sigur ca era ea? *intreaba Harry speriat*

          -Dar iubitule, de ce iti pasa? *intreba Kendall*

          -Da, e ea. Si numai din cauza ta! *m-am repezit la el*

          -Kendall, tu sa mai taci! M-am saturat de asta! *tipa Harry*

          -Ce se intampla? *intreba Niall*

          -Vreti sa va spun eu ce se intampla? Se intampla ca Simon Prostul Cowell ma obliga sa fiu cu tarfa asta pentru publicitate, iar eu nu pot sa va spun pentru ca ne desfiinteaza. O iubesc pe Chels. Hai, nu mai putem sta aici... Vrea sa se omoare! *tipa Harry*

          Toti am ramas cu gurile cascate. 

          -Rezolvam asta mai tarziu. *spun eu nervos*

          Am luat-o la fuga spre masina lui Harry, urcandu-ne. 

          -Drace! *tipa Harry*

          -Ce? *tipam toti*

          -Nu merge motorul! 

          Am coborat din masina si am luat-o la fuga pe jos. E ceva de mers pana acolo, dar nu o putem lasa pe Chelsea sa moara.

           .Harry.

          Nu pot sa cred ceea ce am facut. Doar din cauza mea, ea a ajuns sa vrea sa isi puna capat zilelor. Sunt o persoana groaznica... Nu credeam ca voi face asta vreodata.

          Cand am ajuns am vazut-o. Statea cu picioarele stranse la piept plangand pe acea balustrada. Mi s-a facut rau instantaneu. 

          -Cheeels! *am strigat puternic*

          Aceasta a ridicat capul si m-a privit cu dispret. Am incercat sa ma apropii, dar nu am reusit decat pana la 2 metrii distanta de ea. Atunci am cazut in genunchi.

          -Chels, inca te mai iubesc! 

          -Nu! Asta nu e iubire! Stii, poate credeti ca sunt o nebuna care se sinucide din cauza unei despartiri. Dar e mai mult de atat. Nu mai pot, nu mai pot sa suport. Avea dreptate Ella... Trebuia sa mor atunci, trebuia sa merg cu ea. Dar nu, eu am ales sa vin aici. Mi-a spus ca voi fi ranita si voi suferi enorm, dar nu am ascultat-o. Vreau sa fiu cu ea! Vreau sa fiu cu sora mea! *striga ea pentru prima oara*

           -Chels... te iubesc...

          -Nu mai au sens cuvintele astea. Poti spune asta cu usurinta. Candva insemnai ceva pentru mine si erai undeva sus, dar acum ai decazut total din ochii mei. Te iubesc, mereu te voi iubi. Esti singurul baiat pe care l-am avut asa aproape, iar tu m-ai parasit ziua urmatoare! M-ai dezamagit! M-ai umilit. 

          -Chels... te rog, coboara de acolo si hai sa vorbim. Am explicatii sa iti dau. Doar te rog sa nu te omori. *spun eu plin de speranta*

          -Nu! Daca te apropii ma arunc! *tipa*

          -Coboara, Chels. Putem discuta ca doi oameni normali.

          A inceput sa rada frenetic. Oare are de gand sa coboare?

          -Oameni normali... Ha! Noi nu mai suntem asa ceva de mult timp. Cel putin nu eu. Din cate am inteles, sunt o ciudata si o tarfa.

          -Chels... nu am vrut sa spun acele cuvinte.

          -Poate! Dar imi e indeajuns sa stiu ca o iubesti pe Kendall!

          -Dar nu o iubesc!

          -Nu! Nu! Nu! Nu! Nu! Minti! Minti! Minti! Nu te aud! Lalalalalalalala! *a inceput sa strige cu mainile la urechi*

          Oamenii de pe margine se uitau la noi mirati, dar nu imi pasa. Voiam cu orice pret sa o salvez.

          -Chelsea.... Te rog eu din toata inima--

          -Tu nu ai inima! *striga ea puternic*

          S-a ridicat in picioare si s-a intors cu fata spre apa. Doamne, nu o omori. Nu mi-o lua inca. Am inceput sa ma rog, iar lacrimile imi curgeau siroaie pe fata. Nu o pot pierde. O iubesc prea mult.

          -Pa...

          -Nu face asta... *am spus in soapta*

          Nu m-a ascultat si... asta a fost... s-a aruncat in baraj. Cazatura sunt sigur ca este fatala.

          I-am vazut pe toti cum s-au grabit la balustrada privind peste si plangand. Insa eu am ramas nemiscat, asteptand parca sa imi apara in fata si sa ma ia in brate. Dar stim cu totii ca asta nu se va intampla. Am auzit sirene de ambulante, apoi totul s-a facut negru...

*****

          Am deschis ochii si am vazut ca ma aflu intr-o incapere alba. M-am uitat in jur si l-am vazut pe Louis.

          -Esti bine? *intreba acesta*

          -Chels... Chelsea ce face?

          -Ea... ei bine, a murit. I-au gasit corpul, dar fara suflare din cate am inteles de la parintii ei.

          -Eu sunt cel vinovat. E vina mea in totalitate. E numai vina mea...

          -Nu, nu e vina ta...

          -Ba da, e! Din cauza mea a ajuns asa si nu am putut face nimic sa o salvez. Sunt atat de neputincios....

          Acesta m-a luat in brate.... Am inceput sa plang puternic.... Am pierdut-o pe veci. Dragostea mea, am pierdut-o....

                                                                       ...The End...

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

             Am terminat si cartea asta. Final tragic, stiu. Pot spune ca nu e cine stie ce, insa sper sa va placa.

             Va exista si o a doua carte, dar e surpriza ce se va intampla. Deci, Chelsea a murit, Harry e ranit, ceilalti distrusi.... Saracii. 

           Da, puteti sa aruncati cu rosii in mine. Va astept cu mare drag :))

Ly<3