NINJAGO: Un Nou Început

Capitolul 81-Iadul în care am fost aruncat

Kai povestește:

Eu am pierdut,pot zice cu cea mai mare certitudine...Am fost prost să cred că îl pot învinge pe Krux și să îmi ajut prietenii,adică familia.Sunt tânăr problemele vin,problemele pleacă iar și nu mă abțin niciodată să intru în belele mai mare decât mine.Ce viitor e ăsta dacă nici nu știu dacă voi mai apuca ziua de mâine?Sunt atât de idiot să cred în vise ce ar putea să se împlinească.Omule, realitatea e dureroasă asta e!Treci mai departe...Dar cum să o fac când îmi dau seama că sunt o dezamăgire!?Sunt cea mai mare dezamăgire,mi-e frică, recunosc!Mi-e frică că nu îmi pot ajuta prietenii și mai ales că le vor provoca tuturor o dezamăgire profundă.Îmi pare rău...poate mă puteți ierta sau poate nu,habar nu am!Dar sper să găsesc odată fericirea care pentru mine și sunt sigur că pentru mulți e prea greu de găsit.Îmi deschideam ochii amețit,cu greu și cu o durere de cap îngrozitoare.Mă zbat imediat când îmi dau seama că încheieturile îmi sunt legate strâns de un scaun ce era în totalitate de fier.Tremuram,mă uitam într-o parte și alta,încăperea fiindu-mi necunoscută.Mă încruntam cu un sentiment de furie și totodată de ură.Camera era rece,îngrozitoare,gresia și faianță fiind de un albă spălăcit din cauza timpului care și-a pus amprenta asupra ei.Mucegaiul dintre colțuri era de nelipsit la fel și mirosul insuportabil care își trezește amintiri dureroase parcă ai știi că aici îți va fi osânda.Scrâșnind din dinți și strângându-mi pumni îmi dau seama imediat ce vrea să îmi facă maniacul.Vedeam un om,ce era cu spatele, cu umeri lați văzindu-se o parte a firelor de păr care erau albe,purtând pe față o mască ca să nu i e vadă fața.Cu dibăcie ștergea uneltele pe care le va folosi înpotriva mea,pentru durerea căreia lui îi va provoca plăcere.Din toți plămânii țipam dar știam că totul e în zadar și că sunt la mâna lui exact ca un copil slab și plăpând în fața unui adult mult mai puternic.

-Dă-mi drumul,la dracu să vă ia pe toți!

-Înflăcăratule,nu îți irosi vocea de acum,vei avea mult timp să țipi în voie!

-C-ce...ce vrei să spui?spun confuz parcă cu o neștiință prefăcută

Bătrânul se apropia cu pași grei spre mine,venind în fața mea simțindu-l amenințător mă apuca de obraji strânși și mă scuipa în față,luându-mă de bărbie și forțându-mă să îl privesc în ochi.

-Haide Kai,nu mai face atâta pe inocentul!Știm amândoi ce va urma!

-Doar să te atingi de mine!Jur că își voi rupe fiecare os din tine!

-Chiar așa?mă privi pe sub masca sa batjocoritor asta simt și din glasul său care anunța că era deranjat de cuvintele ce tocmai i le-am spus

Am și eu egoul meu care e foarte mare și nu las pe nimeni să calce pe el sau să mi-l păteze!M-a pus la pământ odată,am mușcat din fructul interzis, adică pierderea.Omul îmi dă un pumn în gură,lăsându-mi după ca sângele să cadă,după un picior în piramida nazală,spărgându-l și dând cu capul de scaunul de fier.Sângele îmi păta hainele.Lacrimile curgeau pe față fără să vreau.Nervos mă reped la el:

-Ce crezi că m-a durut?Scap de aici și te omor cu mâna mea handicapatule!Să te duci dracu!

Bărbatul veni în viteză,cu mâna sa puternică băgându-mi-o în gât.Aerul care îmi dădea sursa de viață îmi fu luat.Era greu, ținând cont că mă zbăteam fiind și legat,mai bine nu se putea!Mă învinețam la față din cauza oxigenului care îmi era luat.Ca un demon, omul îmi șopti la ureche:

-Ce e,maestre al focului,ți-e teamă?Ți-e teamă de moarte?

-N-u...dă-mi...drumul...nenorocitule!respiram greu

Omul îmi dă drumul nu înainte să mă ia de umeri și să îmi dea un genunchi în abdomen care mă făcea să scuip sânge.Îmi lăsam capul în jos respirând greoi,sacadat contactul meu cu noul aer nu mai fu atât de plăcut ca altă dată.Era greu ceea ce simțeam,e dureros mai degrabă.Îmi ridic fruntea privindu-l ca un taur pe bărbat, văzându-l cum vine cu un cuțit deja mă treceau toți fiori.