Inimi ranite(finalizată)

Decizie importantă

Am plecat de la secție cu Juan si nu am putut vorbi deloc cu el tot drumul până acasă.Ceva ma frământă si cu siguranță este discuția de mai devreme cu Lucas.Chiar nu stiu ce trebuie sa fac!

Si totodată am nevoie si de răspunsuri care pana acum nu îmi dau pace.Trebuie să aflu de ce sunt atât de importantă pentru Don si de ce Lucas e atât de înverșunat împotriva lui.

Credeam că moartea lui Damian va rezolva o parte din trecutul meu.Dar mereu revine în viața mea într-un fel sau altul.

- Ce ai pățit Eva?Ceva e în neregulă cu tine.Imi pare rău că te-am lăsat acolo,dar aveam nevoie să îmi pun gândurile în ordine.Sau întâmplă multe în ultimul timp si nu vreau sa fii supărată pe mine.Imi spune Juan fiind destul de îngrijorat pentru mine.

- Sunt bine nu îți face griji.Trebuie să mă gândesc la ceva iar tu nu ai nici o vină,nu as putea fi supărată niciodată pe tine.Doar ești singurul meu prieten.Ii zâmbesc iar apoi mă retrag in camera mea.

- Trebuie să zâmbești mai des pustoaico îți stă atât de bine!Imi spune el în timp ce urc treptele ce duc spre camera mea.

M-am gândit atat de mult la ce voi face încât nu stiu dacă am luat decizia corectă.

Lucas Smith este un bărbat lângă care mă simt liniștită iar când sunt în preajma lui mă simt atât de protejată.Dar frica mea cea mai mare este să nu mă facă să sufăr din nou,ca si ceilalți care au facut-o deja.

Stiu ca ma atrage asemenea unui magnet si nu pot sta departe de el,acum cand a apărut după atâția ani!

Este superb,are doi ochii căprui care mă fascinează iar parul blond si creț ii pune față în evidență.Iar corpul lui este perfect.Cred ca orice femeie ar vrea să îl aibă lângă ea.

Nu stiu daca Juan mai este acasă sau a plecat,dar am nevoie să vorbesc cu cineva.Cobor scările în grabă și strig după el dar nu răspunde nimeni.Telefonul sună de zor si nimeni nu îl aude.Il găsesc aruncat undeva pe canapea si răspund cât de repede pot
Este psihologul meu!

- Buna Javier,s-a întâmplat ceva?

- Nu o să ne vedem o perioadă Eva și am vrut sa te anunț!Am ceva de rezolvat si se amână toate ședințele pentru o perioadă de timp.

- Cum doriți,desi as avea nevoie de o ultimă ședință.Vreau să vă spun ceva important?

- Bine atunci,te aștept maine dimineața la cabinet.

Inchid telefonul si comand repede un taxi.

Cobor în fața secție de poliție și intru înăuntru.Bat încet la ușă și intru fără să primesc vreun răspuns.

- Ce surpriză,ia loc Eva.Cu ce te servesc?Îmi spune Lucas zâmbind ușor.Cred ca nu se aștepta sa ma vadă atât de repede.

- Văd ca ești bine dispus,dle comandant,vreau să vorbim?

- Îmi poți spune Lucas.Cu ce pot sa te ajut?

- De fapt eu vreau să te ajut în legătură cu ce am vorbit,dar trebuie să îmi promiți ca o sa ai grija sa nu se atingă nimeni de mine.Vreau doar să îmi spui ce trebuie sa fac,dar înainte am nevoie de niste răspunsuri ce o să le primesc doar de la tine!

- Din nou răspunsuri?Te ascult Eva...

-Din nou!Îi spun eu.
De ce îți dorești atât de mult sa te răzbuni pe Don?Cine e acest Don,de care se tem toți? Vreau să îmi răspunzi sincer si fara minciuni.

- Atunci pregătește-te!După o scurtă pauză începe să vorbească.
Il cheamă Alexander Cruz,e fratele meu vitreg si dușmanul meu de moarte.Mi-a omorât părinții pentru a beneficia de averea lor si pentru a deveni mult mai puternic decât mine.Si in plus e obsedat si de tine.Crezi ca am suficiente motive să îl prind?

- La dracu,Lucas!Si eu ce sunt sunt pentru tine,te folosești de mine pentru a te răzbuna pe fratele tau.De asta m-ai ajutat atât de mult,spun dezamăgită!

- Niciodată să nu mai gândești așa,ai înțeles?La dracu Eva,eu nu vreau să te folosesc,am nevoie de tine mai mult ca oricand!
Itru-un acces de furie izbește puternic cu pumnul de perete iar eu închid din instinct ochii.Pentru prima dată îmi este frică în preajma lui.

- Te iubesc Eva,te iubesc atât de mult încât mi-aș da si viața pentru tine!Uita-te bine în ochii mei ca sa vezi că îți spun adevărul.Am încercat să te protejez.Stii de câte ori am vrut sa te văd în acești sapte ani.Cat de greu a fost să stau departe de tine locuind la două străzi depărtare de mine.Spune-mi Eva dacă crezi ca te mint?

- Nu pot face asta.Trebuie să plec de aici!

- Cât timp o sa fugi mine?Să știi că o să te aștept mereu.

Strigă după mine în timp ce închid ușa si ma îndepărtez încet de birou.

- Si eu cred că te iubesc,dar îmi este prea frică să recunosc adevărul.Soptesc incet în timp ce părăsesc secția...

Maine va fi o noua zi!

Un nou capitol editat!
Va pup dragii mei si va multumesc pt tot ce faceti pt mine!