Inimi ranite(finalizată)

Juan

Cum naiba s-a putut intampla asa ceva?Lucas a fost impuscat iar eu nu am fost langa el.Ma simt atât de vinovat iar totul s-a intamplat din cauza Sandrei.

O iubesc dar nu atât de mult încât sa fiu alaturi de ea tot restul vieții.Lucas este fratele meu,cel care m-a sprijint atunci cand mi-a fost greu si cel care a fost alaturi de mine întotdeauna!

De ce naiba mi-am inchis telefonul!Am suparat-o si pe Eva,stiu ca are dreptate.Cum voi da ochii cu Lucas atunci cand se va trezi!

Sa fii seful unei sectii de politie este foarte greu,dar Lucas este unul din cei mai buni politisti pe care ii stiu.Știu ca se va trezi,este un om puternic care stie sa lupte pentru ceea ce isi doreste.Ca atunci cand a intrat in politie,din cauza trecutului intunecat a avut parte de multe dificultati pt. a trece de partea legii.Alexander este cel care i-a facut atunci mult rau,dar el nu s-a dat batut niciodată.

Nu stiu cine l-a impuscat,dar cu siguranta va plati pentru asta atunci cand il voi gasi.

Operatiunea a fost un succes,iar cantitatea de droguri găsită a fost imensă.Lucas s-a descurcat de minune,dar a ajuns sa fie ranit.

Cei prinsi au fost interogatii dar nu am reușit sa il prindem încă pe seful bandei.Si nici nu am putut sa aflu nimic despre cel care l-a împușcat pe Lucas.

Stiu ca are multi dusmani,printre care si Alexander.Iar Eva trebuie sa înțeleagă ca trebuie sa stea cat mai departe de el!

Intru in salonul unde este internata si o gasesc dormind.Nu conteaza ca m-a dat afara din salon acum cateva minute,stiu cata dreptate are.Trebuia sa fiu langa Lucas,dar eu eram plecat la naiba cu Sandra.

Trebuie sa o fac sa ma ierte,Lucas si Eva sunt foarte importanți pentru mine.Daca sunt nevoit sa aleg intre ei si Sandra.Atunci Sandra va avea de suferit,stiu ca nu este persoana potrivita pentru mine.

- Imi pare rau!Ii soptesc cand vad ca incepe sa se trezeasca.

- E a doua oara cand imi spui asta,unde naiba ai fost?Aveam atâta nevoie de tine.

- Pot sa nu raspund,nu ma face sa ma simt si mai prost de atat!

- Lucas cum este?Ma intreaba,iar eu nu stiu ce sa ii spun.

- E la Terapie Intensivă,trebuie sa așteptăm.O sa fie bine,nu iti face griji.Iti promit!O sa se trezeasca pentru tine.Incerc eu sa o linistesc.

In salon intra medicul si o consultă pe Eva.Stiu ca este bine,a avut un șoc atunci cand a aflat ca Lucas a fost ranit.

- Suneti bine,puteti sa va intoarceti acasa.Trebuie doar sa va odihniti si sa aveti grija de dvs.Îi spune doctorul pacientei incapatanate din fata mea.

- Multumesc!Ii spune ea doctorului dupa ce ii dă o rețetă,probabil cu calmantele pe care trebuie sa le ia cand ajunge acasă.

- Ai grija de ea Juan.Trebuie sa se îngrijească ca sa nu mai ajunga aici!Lucas a lasat-o in grija ta.

- Ma scuzati!Ne intrerupe Eva.
S-a trezit?Intreaba medicul.

- Este prea devreme,trebuie sa asteptam!A fost impuscat in cap,i-am extras glonțul,dar trebuie sa asteptam sa treacă cele 24 de ore critice.Daca trece aceste ore cu bine,atunci o sa fie bine.
Poate sa te ducă Juan sa il vezi,dar nu poti sta mai mult de cateva minute.

- Va multumec!
Doctorul paraseste salonul iar eu incerc sa ma ocup de Eva.O ajut sa se ridice din pat si mergem spre salonul unde este internat Lucas.

- De unde il cunoasteti pe medic?Ma intreaba Eva.

- Nu e prima oară cand ajunge aici.Aici sunt adusi majoritatea detinutilor  care sunt raniti sau in stare critica.Ne cunoastem destul de bine,iar Albert este un medic destul de bun care se va ocupa cum trebuie de Lucas.Am mare incredere in el!

Trebuie sa il protejăm pe Lucas de asta a fost adus aici.

- De cand esti aici?Adica ai fost alaturi de Lucas cand a fost operat.Nu vreau sa cred ca a fost singur!Ma întreabă fiind destul de îngrijorată pentru el.

- Am fost aici cand a fost adus.Nu a fost singur si nici nu o sa fie.Stiu ca am gresit,dar nu o sa se repete si a doua oara.Ma îmbrățișează si acum stiu ca m-a iertat pt. ca nu am fost alaturi de ei!

Mergem pe holul lung al spitalului si intrăm in sectia de Terapie Intensiva.

Lucas este conectat la tot felul de aparate,iar in jurul capului este complet bandajat.Eva se apropie de el si incepe sa lacrimeze.

- Trebuie sa te faci bine!Trebuie sa traiesti,nu poti sa ma lasi singură.Te iubesc,blondul meu carliontat!
Ii spune printre lacrimi.

- O sa fie bine,trebuie sa mergem?O sa asteptam pe hol cat o sa fie nevoie.
Îi spun eu Evei!

Il saruta pe obraz si iese repede din salon.

- Lupta prietene,stiu ca poti! Acum plec dupa Eva,trebuie sa o linistesc.O sa ne vedem cand o sa te trezesti.Imi pare rau,trebuia sa fiu langa tine....
Stiu ca fratele meu nu o sa ma părăsească niciodată!