Alexander

2K 101 0
                                    

Pana acum cateva ore eram singur,iar acum ii am pe Eva si pe fiul meu.Nu stiam ca traiesc si ma bucur atat de mult ca i-am regasit dupa atatia ani.

In urma cu patru ani am gasit doar mormantul lui Lucas si al Laurei,dar nu am mai stiut nimic de ceilalti.Credeam ca am ramas singur.
Santiago Melloni a avut grija sa ne distruga pe toti,iar eu am avut norocul sa supravetuiesc in acea noapte.Mi-am impuscat fratele din cauza lui si am jurat ca o sa ma razbun pe cel care ne-a intins cursa in acea seara ingrozitoare in care Lucas a murit.

De atunci nimic nu mai este la fel.Toti am suferit si stiu ca ranile din trecut vor trece doar cu ajutorul timpului.Nimeni nu ii vor aduce inapoi pe cei care au plecat,iar noi cei care am ramas trebuie sa mergem inainte trecand peste toate obstacolele vietii.

M-am schimbat mult in acesti ani si am invatat sa pretuiesc tot ce am primit de la viata.Am invatat ca banii si putera nu conteaza trebuie doar sa ai iubire si sanatate si atunci ai totul.Trecutul l-am sters 
din viata mea iar acum ma asteapta doar viitorul.Acum ca am revazut-o din nou pe Eva,am inteles încă o data cat de mult o iubesc.

Stiu cat de mult a suferit si sufera in continuare,iar eu voi incerca sa ii vindec toate ranile din trecut.Acum este doamna Melloni dar  in viitor va fi doamna Cruz.Poate nu ma iubeste dar stiu ca o va face,o voi cuceri zi de zi pana o sa se indragosteasca nebuneste de mine.Sebastian Melloni nu va fi niciodata in inima ei pt. ca acolo voi fi doar eu.Ma uit in cartea de vizita si vreau sa o sun,am nevoie de raspunsuri din trecut si stiu ca doar ea mi le poate da.Stau cu telefonul in mana minute bune,dar ma decid ca este mai bine sa merg sa o vad.

Ajung la spitalul unde lucreaza si intreb unde are cabinetul.Stiu ca este intr-o operatie dar o sa astept oricat de mult ar dura.

Am asteptat cateva ore bune dar stiu ca a meritat si o voi face din nou oricat este nevoie.
Eva intra in birou si pare surprinsa sa ma vada aici.
Ma apropii de ea si incepe sa vorbeasca.

- Ce cauti aici?Nu vreau sa ne vada nimeni impreuna,puteai sa ma suni inainte sa vii aici.Imi spune ea!

Ma apropii mai tare de ea si incepe sa tremure.Ii cuprind fata micuta in palmele mele si o sarut,stiu ca nu ma pot abtine,si oricat as incerca nu o pot face.

Credeam ca ma pot bucura de sarut dar ma trezesc cu un vulcan in fata mea,gata sa erupa.Nu este Eva,dar cum ma priveste m-ar calca si ea in proprile picioare.

- Bravo,cumnatica!In sfarsit te-am prins,stiam ca il inseli pe Sebastian dar acum am si dovada direct in telefonul meu.

- Iesi afara Carolina!Incepe Eva sa strige la ea.

- Calmeaza-te Eva!Carolina nu i-ar spune asta niciodata lui Sebastian, incearca doar sa te enerveze.Ii spun eu.

- Tu cu cine tii?Ma intreaba Eva.

- Cu amandoua!Ii raspund si incep sa rad....

- Atunci plecati amandoi din cabinetul meu!Ne spune Eva.

Carolina se apropie de mine si ma imbratiseaza iar Eva mai ca m-ar strange de gat.Ne face semn catre usa sa plecam iar eu o iau pe Carolina de mana si plec cu ea dar nu pt. mult timp.Eva nu poate scapa asa usor de mine,dar acum trebuie sa ma ocup de Carolina.

Inimi ranite(finalizată) Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum