Inimi ranite(finalizată)

Lucas

Nu pot să o uit oricât de mult aș încerca ,ea este mereu acolo în inima și în mintea mea.

A trecut o luna de când nu am văzut-o deși m-am abținut cu greu să stau cât mai departe de ea.

Stiu doar ca o iubesc atât de mult si o vreau în brațele mele.

Iar tema ca Don o va găsi din nou îmi ia mințile.
Nu stiu ce a fost în mintea atunci când i-am propus Evei să mă ajute să mă răzbun pe el.

Stiu ca sunt un om al legii dar prinderea fratelui meu vitreg a ajuns sa fie o problemă personală pt.mine.

Iar Eva trebuie fie protejată mereu.Nu vreau să sufere din nou acum,când în sfârșit ședințele cu Javier încep in sfârșit să dea roade!

Iar Don atunci când o va găsi cu siguranță o va lua de lângă mine. Iar mie îmi este prea teamă ca pot să o pierd.Stiu ca ea ma tine pe linia de plutire!

Rănile din trecut încă nu s-au vindecat si Alexander este cel mai mare dușman al meu.Mi-a omorât părinții când a aflat că eu sunt vinovat de dispariția Evei.Parintii care l-au crescut ca pe copilul lor și l-au salvat din a crește într-o viața mizerabilă.

Ei nu au făcut niciodată diferențe între noi doi,dar Alexander întotdeauna a fost cel invidios pe mine.Facea multe borcane când era mic si mereu dădea vină pe mine.Vroia totul pentru el,iubirea părinților mei,prietenii mei chiar și pe logodnica mea.Nu o iubeam cu adevărat dar vroiam sa îmi întemeiez o familie,iar Laura era persoana potrivită pentru asta.

Mă iubea mai presus de orice până Alexander s-a băgat în relația noastră și a distrus-o,iar ea a rămas cea distrusă cu adevărat!

Să folosit de ea să o întoarcă împotriva mea după care a părăsit-o fiind însărcinată cu copilul lui.

Părinții mei nu puteau să îl mai controleze iar el a devenit în scurt timp un infractor de temut si eu fiind încă unul dintre ei.

Eram de neoprit,traficanți de carne vie,droguri,arme si toți se temeau cu adevărat de noi.Eram cei mai grei oamenii din lumea interlopă.

Dar totul s-a schimbat atunci când Eva a apărut în calea noastră.O vroia a lui si eu vroiam sa fie doar a mea!M-am îndrăgostit din prima clipă când am văzut-o si am riscat totul sa o scap din mâinile fratelui meu vitreg.Nu vroiam sa se atingă de ea,iar după ce a aflat că eu am luat-o de acolo s-a dezlănțuit iadul.

Don a înnebunit atunci iar eu am plătit cu sângele părinților mei, eliberarea Evei!

Un ciocănit în ușa mă desprinde din gândurile mele.

- Intra!Spun fără să mă întorc,privind agitația de afară prin geamul imens de sticlă.Sunt în biroul meu și nu am ieșit deloc de aici deoarece gândurile nu îmi dau pace deloc in ultimul timp!

- Ti-am spus să nu mă deranjeze nimeni Teresa!
Mă aud deja țipând la secretara mea,dar atunci cănd mă întorc constat că nu este ea si ca de fapt am făcut o mare greșeală.

- Scuza-ma dacă te-am deranjat,vroiam doar sa vorbesc cu tine!

Se apropie de ieșire,dar înainte de a deschide ușa o prind ușor de încheietura mâinii si o întorc cu fata spre mine.

- De fapt eu trebuie sa îmi cer scuze,nu știam că ești tu!
Este atât de frumoasă încât aș saruta-o în momentul ăsta!Dar stiu ca as regreta după,deoarece Eva vede bărbații ca o parte negativă din viața ei.Juan este singurul bărbat pe care ea la acceptat să îi fie aproape.
Sau poate ma înșel deoarece mă trezesc îmbrățișat de două brațe atât de gingașe si dragi mie.

- Să întâmplat ceva?Juan a pățit ceva?Îi spun eu.

- Ce? Nu s-a întâmplat nimic,dar nu pot spune același lucru despre tine.Se vede ca în privirea ta ca ceva nu este in regula!

Nu o pot minți dar nici nu îi pot spune adevărul,inca nu!

-Mi-am amintit ceva din trecut,dar nu mai contează!Ia loc,doar nu o să vorbim stand in picioare.

- Vreau să te ajut să îl prinzi pe Don,dar înainte vreau să știu tot adevărul?

- Nu vreau,uita tot ce ți-am spus despre el!Intelege ca nu vreau să te pierd.A fost o greșeală când ți-am cerut să mă ajuți.Trebuie să stai cat mai departe de el.

- Si dacă o să mă găsească?Nu uita ca eu l-am omorât pe Damian!Nu pot sta ascunsă o viata întreaga,au trecut sapte ani de atunci,iar eu vreau să o iau de la început.

Să am o altă viață,o famile,prietenii,un serviciu,copii...oare cer prea mult?

- Mă bucur pentru tine,dar îmi este frică că Don te va lua de lângă mine!

- Cum aș putea pleca de lângă tine,doar tu m-ai ajutat atât de mult!
Si nu am uitat ce mi-ai spus ultima dată când am fost aici...doar ca m-am speriat si am fugit!Dar acum stiu ce vreau si am venit să iau ce îmi aparține!

Rămân cu gura căscată si nu îmi dau seama dacă este adevărat ce am auzit sau este doar în imaginația mea.

Sunt un bărbat puternic,am trecut prin multe încercări care m-au doborât si totuși m-am ridicat din nou.Dar dacă o pierd și pe ea atunci mă pierd și pe mine.Iar în fața ei sunt atât de slab,trebuie doar să îmi ceară ceva și sunt în stare să îi aduc si luna de pe cer,doar să fie ea fericită!

Bună dimineață dragii mei!