Inimi ranite(finalizată)

Eva

Oare ma indragostesc?Asta ma intreb de minute bune de cand m-am trezit si incerc sa gasesc un raspuns la intrebarea care ma macina.Sunt casatorita cu Sebi de patru ani,dar ne-am apropiat in ultimile zile mai mult ca niciodata.Aseara a fost perfect si stiu ca vor mai exista asemenea zile alaturi de Sebastian.

Mi-a promis ca ma va face sa uit de toate suferintele din trecut si ca voi din nou fericita.Stiu ca are dreptate deoarece mi-a adus din nou zambetul pe buze.

Il privesc de minute bune cum doarme si jur ca este barbatul perfect.Are un corp superb si este atat de frumos incat orice femeia ar vrea sa il aiba alături,chiar daca inainte nu vedeam asta.
Este un om bun iar privirea lui spune totul.Un lucru ma sperie,cicatricea pe care o are pe piept in zona unde inima ii bate cu putere.Stiu ca acolo se ascund suferinte vechi pe care nici eu inca nu le-am aflat.

Ii sarut acea cicatrice si as face orice ca ea sa dispara de pe inima lui Sebastian.

O mangai si imi amintesc cum a reactionat ultima data cand l-am intrebat de unde o are.
A reactionat atat de urat,incat nici macar nu am mai amintit de ea.

Se trezeste si imi prinde mana cu putere si incearca sa o indeparteze de pieptul lui.

-Ce faci ?Incepe sa strige la mine.

- Vreau sa imi dai drumul,ma doare!Incep eu sa ma plang.

Imi da drumul la mana,iar eu ma retrag intr-un colt al patului.Data trecuta a facut mult mai urat,acum doar mi-a inrosit mana.

Vreau sa il imbratisesz si sa ii spun ca imi pare rau.Stiu cat de tare il doare rana din inima lui.Dar ma trezesc eu imbratisata de el.

-Imi pare rau!Nu am vrut sa iti fac rau.Te rog sa ma ierti daca te-am ranit.Imi spune Sebi fiind ingrijorat de starea in care ma aflu.

- Mie imi pare rau!Merg sa fac micul dejun si mai vorbim.Ma ridic de pe pat dar ma trage inapoi in bratele lui puternice.Ma saruta si imi sterge lacrimile care au aparut pe chipul meu.

- Vrei sa iti spun de unde provine cicatricea de pe pieptul meu.Atunci stai langa mine si asculta-ma,asta o sa fie prima si ultima oara cand o sa iti povestesc.

O lacrima ii cade pe obraz si stiu cat de greu ii este sa imi povesteasca despre ranile dim trecut.

- Vreau doar sa iti impartasesti durerea cu mine.O sa tac si o sa ascult in liniste tot ce vrei sa imi spui,promit!!!Ii spun eu...

- Vino langa mine!Imi spune Sebi.Vreau sa fii aprope de inima mea asa o sa imi fie mai usor sa iti spun tot ce imi arde sufletul.

Ma priveste in ochii si incepe sa imi povesteasca tot ce il face sa sufere.

-Acum multi ani am fost casatorit.Prima mea dragoste si totul pentru mine.O chema Irene si era o pustoaica atunci cand ne-am cunoscut.Ne-am indragostit si ne-am casatorit la scurt timp dupa ce ne-am vazut.Toate bune si frumoase,casnicia noastra a mers bine trei ani de zile.Dupa acesti trei ani au aparut numeroase certuri.
Intr-o seara ne-am certat atat de tare incat am plecat de acasa.Am baut toata noapte incercand sa caut raspunsuri de ce casnicia noastra nu mai mergea ca la inceput.Nu puteam sa o pierd pe Irene,era ca si cum m-as pierde pe mine.Nu puteam sa traiesc fara ea.
A doua zi m-am trezit intr-o camera de hotel cu o durere insuportabila de cap si cu cea mai buna prietena a sotiei mele in acelasi pat.Irene a aflat destul de repede ca am inselat-o si a vrut sa se omoare.Am gasit-o in camera noastra cu pistolul pus la tampa si nu stiam ce sa fac ca sa o opresc.Ne-am certat din nou,am incercat sa ii iau pistolul dar ea a apastat pe tragaci direct in inima mea.Puteam sa mor dar norocul meu a fost ca glontul a fost la cativa centimetri departare de inima.Am ajuns la spital,am fost operat iar la cateva zile am fost adus acasa.Irene a mai stat o saptamana langa mine,apoi a disparut definitiv din viata mea.Zilele au fost un cosmar pentru mine si mi-am revenit abia cand ai aparut tu in viata mea.De atunci am aceasta cicatrice nenorocita care imi aminteste mereu de trecut.

- Multumesc ca mi-ai spus!Imi pare rau pentru tot ce ti s-a intamplat dar iti promit ca voi fi mereu alaturi de tine.Iti promit ca nu te voi parasi niciodata.

Se pare ca nici unul dintre noi nu a dus o viata frumoasă,dar avem tot timpul sa ne vindecam împreună Inimile Rănite!

Va pup!