Inimi ranite(finalizată)

Eva

Mă simt bulversată după tot ce mi-a spus Alexander.Chiar nu stiu ce sa fac si in cine sa mai cred.Atractia pentru el este din ce in ce mai mare,iar teama ca Lucas ar putea pati ceva ma darama cu totul.Stiu ca trebuie sa fiu alaturi de Lucas si mai stiu ca aceasta vacanta ma va ajuta sa imi clarific sentimentele in legatura cu cei doi.

Am lasat deoparte tot ce am vorbit in acea seara cu Alexander si am uitat total de el timp de doua saptamani.Aproape doua saptamani in care am fost singura eu si cu Lucas.O vacanta de neuitat in care Lucas a fost foarte bine pana la sfarsitul celor doua saptamani.Trebuia sa stam doar o saptamana,dar ne-am pus de acord dupa lungi discutii sa o mai prelungim cateva zile.Cateva zile care au fost cele mai fericite pentru noi.O vacanta bine planuita si pusa la punct chiar si pana la cel mai mic detaliu de Lucas.Nu stiu cum a facut asta de pe patul de spital dar sigur l-a ajutat Juan foarte mult.O vacanta la munte in Austria unde am petrecut cele mai frumoase zile alaturi de blondul meu frumos.Am fost din nou a lui si nu regret nici o secunda din viata mea.A fost atat de frumos si atat de bine langa Lucas.Desi durerile de cap nu l-au lasat in pace a incercat oarecum sa treaca peste si sa le ascunda de mine.Mi-a daruit tot ce mi-as putea dori,stiu cat de mult ma iubeste si cat de mult a riscat ca sa imi daruiasca aceasta vacanta care a fost magica pentru mine.

Ne-am bulgarit cu zapada ca doi copii mici,am facut ingeri prin zapada si am facut chiar si un om de zapada imens in fata cabanei.Iar cel mai frumos a fost atunci cand ne-am tavalit prin zapada rece si ne-am iubit ca doi nebuni printre fulgii mari de nea ce cadeau lin peste noi.

- Te iubesc,imi sopteste blondul meu in fata semineului unde mocnesc lemnele aprinse.Este atat de cald si atat de bine in bratele lui.

- De ce merit eu atat de mult?Ii spun in timp ce il privestc in ochii ce ma admira cu atata dragoste.

- Pentru ca te iubesc Eva,si chiar daca nu te-as iubi tu ai merita totul.Nu cred ca trebuie sa ne amintim trecutul ci doar sa traim prezentul.Iar prezentul suntem noi,doar tu si eu.Iar eu o sa incerc sa iti ofer tot ce am eu mai bun.

- Si eu te iubesc si o sa iti multumesc mereu pt tot ce mi-ai oferit.Esti un om minunat iar eu ma bucur ca sunt aici,alaturi de tine.

- Asteapta aici!Imi spune blondul meu in timp ce se ridica de pe canapeaua din fata semineului,unde este atat de bine.Caldura si linistea domina peste tot,iar noi traim o frumoasa poveste de dragoste.

Revine repede inapoi cu o sticla de sampanie si doua pahare.

- Stii ca nu ai voie!Il avertizez eu.

- Doar un pic,nu cred ca o sa patesc ceva.In plus e o seara speciala si trebuie sa ciocnim pentru noi.

Deschide sticla si toarna sampania in pahare.

- Pentru noi,iubirea mea!Sa ne iubim mereu asa si sa fim fericiti in fiecare zi la fel cum suntem acum.Imi spune blondul meu.

Nu stiu ce se intampla dar ii cade paharul din mana lui Lucas si se sparge pe podeaua rece.
  

- Suna-l pe Albert si spune-i sa vina aici.Striga la mine printre urlete de durere.O durere atat de puternica incat cade jos si nu mai reactioneaza deloc.Criza este destul de puternica,iar el doar se uita la mine si ma strange puternic de mana dar nu imi mai zice nimic.

Caut repede telefonul sun la Albert,iar apoi la salvare.Stiu ca nu o sa reziste pana vine el de la New York cu avionul.

Inchid repede telefonul si ma duc langa blondul meu.

- Trebuie sa rezisti,tu esti tot ce am eu mai bun.Te rog blondul meu nu ma lasa,tu ai fost mereu alaturi de mine atunci cand am avut nevoie.Te iubesc!

Imi face semn sa ma apropii de el cu ultimile lui puteri si imi sopteste cu un glas stins la ureche.

- O sa fie bine...

Astea au fost ultimile lui cuvinte.Iar ce urmeaza dupa ma distrunge cu totul.