Inimi ranite(finalizată)

Dupa 4 ani

A doua parte

Au trecut patru ani de cand Lucas nu mai este.Patru ani de cand sufletul meu este pustiu iar inima mea este franta.Au trecut patru ani de cand am devenit mama.Mama lui Alex junior,fiul lui Alex si a lui Laura.Au trecut patru ani de cand tot ce am avut mai pur si mai bun a plecat,patru ani de cand am pierdut rodul iubirii dintre mine si Lucas.Si totul a fost din cauza unui nenorocit,totul s-a intamplat din cauza lui Santiago Melonii.

As putea spune multe despre cei patru ani,dar ma opresc aici.Am luat-o de la capat datorita fiului meu,care mi-a daruit cele mai frumoase zile de cand Lucas nu mai este langa mine.

Acum tot ce vreau este sa ma razbun pe cel care mi-a facut atat de mult rau.Vreau sa ma razbun pe cel care mi-a luat tot ce am avut mai drag,familia mea.

Sunt invatata sa sufar,dar am invatat sa si iubesc. Lucas m-a facut un om mai bun si mai puternic.

Acum stiu ca pot sa lupt ca sa ma razbun pe Santigo,nimeni nu ma va putea opri sa il omor cu proprile mele maini.Il voi face sa sufere atat cat am suferit eu in acesti ani.

Nu pot uita ziua in care am pierdut tot ce aveam,calmantele pe care le iau de ani de zile nu isi mai fac efectul dar incerc sa ma stapanesc de dragul fiului meu.

Este deja in pragul adolescentei si imi da multe batai de cap,probabil hormonii sunt de vina,dar eu incerc sa il inteleg si sa il ajut cat pot eu de bine.Sunt fericita ca m-a acceptat in totalitate ca si mama lui iar eu l-am iubit ca si cum ar fi fost copilul meu,sange din sangele meu.

L-am facut sa inteleaga ca trebuie sa ma razbun pe cel care ne-a facut atata rau.

De trei ani locuiesc in casa lui Santiago Melonii,iar de doi ani am devenit nora lui cu acte in regula.M-am casatorit cu fiul lui Sebastian Melonii,dar nu pot sa il iubesc niciodata.Lucas a fost si va ramane iubirea vietii mele.

Sebastian este un om bun si nu ii port pica,nu seamana deloc cu tatal lui.Dar sora lui,Carolina imi da batai de cap de cand m-am mutat in aceasta casa.Are douazeci si trei de ani dar este doar un copil de bani gata.O adevarata vipera!Ii fac fata cu greu si era sa dau in ea de cateva ori,dar Sebastian m-a oprit.

Imi pare rau pt el,este doar marioneta tatalui sau.Ma iubeste atat de mult inca si-ar parasi famila pentru a fi alaturi de mine.

Toti stiu ca mi-am pierdut memoria si ca nu imi amintesc nimic din ce a fost in trecut,dar asta a fost doar un plan bine pus la punct pe a ajunge in casa dusmanului meu.

M-am realizat si pe plan profesional,am invatat si am ajuns medic neurochirurg.Intotdeauna am vrut sa ii ajut pe cei din jur chiar daca mi-au facut atat de rau si am invatat sa o iau de la capat de fiecare data cand am cazut.

Telefonul incepe sa sune si sunt chemata de urgenta la spital.Era seara mea libera dar se pare ca nu prea pot sa ma bucur de ea.Timpul liber ma preseaza,iar cel mai rau imi pare ca nu pot sa ma ocup de Alex asa cum ar trebui.

Am de facut o operatie destul de riscanta care dureaza cateva ore bune.Am terminat-o cu bine si ma duc pe acoperisul spitalului pentru a lua o gura de aer curat.Aici este locul unde ma relaxez atunci cand am nevoie.Locul meu preferat,oaza mea de liniste.

Nu dureaza mult si sunt sunata din nou.Seara asta e destul de plina,sunt destul de obosita si spre dimineata ajung in patul meu.Sper sa ma pot odihni macar cateva ore si ma rog sa nu sune telefonul din nou.Nu pot sa il inchid,pacientii sunt o prioritate pentru mine.Ma simt atat de bine in patul meu incat pleoapele mi se inchid atat de repede.