Nu-mi răpi inocența

Capitolul 10

FATA DE LA ȚARĂ ȘI BLACKBARRY-UL

          Sunt amețită. Foarte, foarte ametițită. Dar mă simt normal. Nu mă pot opri din dans, și chiar mă țin destul de bine pe picioare. Parcă sunt amețită doar în creierul meu, pentru că nici gândurile nu mi le mai înțeleg. În schimb, restul corpului funcționează. Știu că am dreptate, dansez frumos acum, simt perfect ritmul muzicii. Nu arăt ca una din proastele alea care se îmbată și după încep să se destrăbăleze fără nici un sens pe ring. Din contră, mereu când beau mă simt mai sigură pe mine.

          — Daiana, mă ia Serj de mijloc și îmi lipește urechea de gura lui. Hai până afară.

          — Ce să fac afară? Nu am chef acum. Hai să dansăm! exclam râzând și încep să mă mișc în brațele lui.

          — Te cheamă Adi, îmi șoptește și mă ia de mână.

         Adi trimite pe cineva să mă cheme... Chiar e ceva nou. El nu face asta de obicei. Poate și-a dat seama de ce a făcut și acum îi pare rău. A văzut ce pierde. Sigur asta e, s-au dat o mulțime de băieți la mine. Și am dansat cu absolut toți. Mi-au cerut și numărul de telefon, dar nu l-am dat. Nu mi-a plăcut de nici unu'. Am vrut doar ca Adi să fie gelos, și chiar am crezut că nu-i pasă, pentru că nu s-a dezlipit de bloda aia nici un minut. Apoi a dispărut.

         Ajungem la mașina lui Sergentu' care e parcată exact lângă discotecă. Deschide ușa din spate, dar se dă un pas înapoi și își trece mâna prin păr nervos.

         — Du-te dracului Adi! Tu ești prost? Nu ți-am zis că dacă ți-e rău să ieși dracului afară?

         Eu nu văd nimic. Am rămas lângă ușa din față și m-am rezemat de ea. Nu mă bag acum în seamă, Serj pare foarte nevos.

          Se aud câteva mormăituri și pe ușă zboară câteva hârtii de o sută de lei.

         — Bravo mă! strigă Sergiu la fel de nervos. De parcă există vreo spălătorie care să-mi curețe voma, mai ales aia de pe banchetă. Idiotul dracului, oftează, dar tot se apleacă să ridice banii.

          Una din hârtii ajunge la picioarele mele. Mă uit în dreapta, Serj e cu spatele. În stânga nu e nimeni. Mă aplec și o iau repede, apoi mi-o ascund în sutien. Exact atunci se întoarce Sergiu și își scoate un pachet de țigări pe care mi-l întinde. Nu-mi fac griji că mă vede cineva, nu mă cunoste nimeni aici.

         — E doar doi, îmi spune după ce se uită la telefon. Auzi, mă gândesc să merg să-l duc pe Adi acasă și după să vin înapoi. Nu îl pot lăsa în mașină că îmi vomită și în rezervor la cât e de idiot, râde, dar se oprește câd vede că eu sunt încruntată. Bine, dacă vrei, poți veni acum cu mine, dar miroase ca dracu' înăuntru.

         — Nu, nu vreau să plec acasă! spun repede.

         — Bine, ia, îmi întinde niște bani. Mai cumpărăți ceva de băut și îmcălzeștete, am chef de dans.

         Îmi zâmbește și înconjuară mașina pregătit să urce. Mă întorc și eu cu spatele, apoi mă răzgândesc. Sunt curioasă de ceva.

          — Serj, strig spre el. Pe mine de ce m-a chemat? arăt cu capul spre mașina, unde Adi probabil a adormit înconjurat de vomă.

          — Nu știu, râde el. Făcea ca toți dracii pe aici și nu am putut să-l bag în mașină până nu i-am promis că vin după tine. Zicea ceva de genul că cineva o să te fure și nebunii dinalea, își dă ochii peste cap. Cred că a băut vodka și delirează. Așa face el, râde și dă din mână ca și cum e un lucru normal.