Wings

22.

Am fost condusi intr-o cladire cu patru etaje. Camera mea se afla la etajul doi si chiar daca conditiile erau mult mai bune decat in camera de motel in care am stat, tehnologia de pe insula era vizibil mult mai inapoiata decat cea de pe continent. Desi in spital nu am fost foarte atenta, puteam sa jur ca echipamentele erau vechi dupa modul in care ocupau mult spatiu, erau mari si colturoase. Chiar daca am fost impresionata la prima vedere a insulei, dupa un timp mi-am dat seama ca oricat de organizati erau ca societate in prezent, nu au ajuns in punctul asta de la zero. Dupa cum arata insula, comuna, organizata, fara nimic iesit in evidenta, devenea din ce in ce mai clar ca nu a fost gandita pentru niste oameni modificati genetic cu nevoi departe de normale. Pe vremea cand cercetatorii ocupau insula, tehnologia era clar mai inapoiata, nefiind proiectata pentru o variatie atat de mare de posibilitati. Inca un lucru care ne dezavantaja in fata lor.

Astfel, adaugand inca un minus la lista, mi-am tras jos toate hainele murdare si rupte de pe mine si m-am aruncat in pat.

De dimineata, am fost trezita de miscarea din camera mea. M-am ridicat in picioare alarmata, blestemandu-ma pentru faptul ca m-am obisnuit cu constanta prezenta a lui Sean in jurul meu intr-un asa hal incat ma impiedica sa fiu precauta.

-Cine e? am strigat aproape cazand in graba mea sa imi iau hainele pe mine.
-Imi pare rau de deranj, domnisoara Penny, mi s-a adresat o femeie micuta iesind din baia camerei. Ma numesc Niné, sunt asistenta doamnei presedinte Amanda Wolkin si am fost trimisa sa va anunt ca ati fost invitata la o intalnire a congresului la ora doua. V-am lasat in baie un schimb de haine iar pe masa o tava cu micul dejun, a spus dintr-o singura respiratie in timp ce eu ma uitam cu gura cascata la ea.

-Ihi, multumesc, am raspuns inca uimita dupa o pauza lunga care a stanjenit-o pe biata femeie, facand-o sa isi ceara scuze din nou si din nou.

Dupa ce a iesit din camera, asigurandu-se sa nu petreaca nici macar o secunda in plus in prezenta mea, am intrat in baie, grabindu-ma sa fac dus inainte ca alcineva sa se mai gandeasca sa intre la mine in camera. Am lasat apa sa curga mai multa si mai calda decat trebuia si am folosit mai mult sapun decat era necesar, dar in apararea mea, nu imi puteam aminti ultima data cand am facut dus. Dupa un timp, a inceput sa ma prinda foamea asa ca nu m-am mai obosit sa ma inbrac in baie, ramanand infasurata intr-un prosop si luand hainele cu mine in camera. Dar intrand in camera, am dat nas in nas cu Sean care imi manca micul dejun.

-Nu pot sa cred! am zis printre dinti enervandu-ma. De ce nu ma asteptam la asta? Unu, trebuie sa se invete lumea pe aici sa bata la usa si doi, am continuat indreptand un deget spre el, de ce imi mananci mancarea? Doar si tie ti-au adus!
-Calmeaza-te, zburatoareo. Mai ai putin si iti cade prosopul de pe tine, a spus Sean razand.

In acel moment mi-am simtit tot sangele urcandu-mi-se la cap. L-am apucat pe Sean de o mana, avand grija sa imi tin prosopul pe langa corp si l-am scos cu forta afara din camera mea, trantind usa dupa el. M-am imbracat mai repede decat am facut-o vreodata si chiar daca hainele care mi-au fost aduse nu intruchipau tinuta ideala pentru o intalnire de congres, nu mi-am mai consumat energia gandindu-ma si la asta. Eram mult prea ocupata cu jenanta realizare ca am devenit mult prea comfortabila cu Sean.

Mi-am mancat restul de omleta repede, deoarece ora doua se apropia tot mai tare, iar eu nu aveam nici o idee unde si cum trebuia sa merg. Iesind grabita din camera m-am lovit cu toata forta de cineva, care ,surpriza, era tot Sean.

-Buna, inaripato. Ti-ai mancat mancarea? a intrebat ranjind.
-Termina odata cu asta! am raspuns rusinandu-ma si enervandu-ma in acelasi timp. Ce e cu tine? De cand te tii de glume?
-Ce glume? a spus pufnindu-l rasul.
-Serios acum, termina! Nu inteleg decand esti asa de glumet.
-Penny, relaxeaza-te! Suntem aici! Pe insula! Am ajuns in singurul loc in care suntem in siguranta! Nu mai ai de ce sa fi ca pe ace mereu.

Nu puteam sa cred ce auzeam din partea lui. Chiar el, care stia cel mai bine de ce erau in stare cercetatorii. Chiar el nu vedea modul in care eram tratati pe aceasta insula plina de experimente.

-Tu nu vezi ca toata lumea se teme de noi? am spus cu o voce de nerecunoscut. Sau se tem doar de mine?
-Oh Penny, a spus inmuindu-se.
-Nu! Opreste-te!

Adevarul era ca eram mai afectata de aceasta frica pe care toata lumea o avea fata de mine decat ma asteptam sa fiu. Pana in momentul in care am calcat pe insula, am sperat ca in acest loc magic voi fi intr-un final acceptata pentru cine eram, nu pentru ce eram. Dar cand am vazut cat de normala era atmosfera, cand am vazut ca lumea traia ca intr-un oras al oamenilor, am stiut in adancul meu ce tratament urma sa primesc. Si chiar credeam ca din moment ce stiam la ce sa ma astept, nu urma sa fiu afectata.

-Este ceva necurat cu situatia asta, crede-ma, am spus oprindu-ma in momentul in care cineva si-a dres vocea in spatele meu.

Stiam ca acea escorta a ascultat tot ce am zis, dar nu mi-a pasat deoarece in momentul in care ni s-a alaturat si Geko m-a lovit fapul ca nu aveam nici o idee in ce ma bagam.

-Lasa-ma pe mine sa vorbesc, mi-a soptit Geko inainte sa intram.

Usa de lemn a fost deschisa de Amanda Wolfkin insasi. Aceasta ne-a poftit in camera puternic luminata, facand toate prezentarile de cuviinta.

-Gekolius Lichtenstein, Sean Dark, Penny, acestia sunt generalul Amsterdam, Jean si Ales, a spus prezentand fiecare barbat din camera. Domnilor, acestia sunt faimosul general Lichtestein si Sean Dark, experimentul care ne-a adus salvarea la noi. Penny, primul experiment reusit.
M-am indreptat catre scaunul destinat mie, incercand sa ignor sentimentul inecacios pe care mi l-a dat prezentarea presedintei.

-Am convocat aceasta intalnirea pentru a discuta ce urmeaza facut.
-Daca imi permiteti, doamna presedinte, a inceput Geko, in legatura cu acest subiect, cred ca ar fi intelept sa inbunatatim securitatea cat de mult posibil, poate sa marim numarul armelor fabricate...
-De ce am ridica nivelul? l-a intrerupt presedinta. Dupa informatia mea, cercetatorii sunt intr-o stare de disperare la acest moment. Din cate am inteles, ati exterminat aproape in totalitate sediul condus de Dan Juniper, astfel omorandu-l pe fratele biologic al domnisoarei Penny, un mare lider in randul lor. Cercetatorii nu vor indrazni sa atace pentru un timp, asta lasandu-ne timp sa actionam, asa ca nu trebuie sa ne grabim.
-Poftim?