Prima calatorie in taramul intunecat

309 55 2
                                    

                                                 Capitolul 4 - Prima calatorie in taramul intunecat

S-a lasat o liniste apasatoare pe acel hol intunecat.Ma uitam la expresia incremenita a tatalui meu,expresie ce arata o imbinare intre teama,uimire si compasiune.

Imi tot roteam capul ca o camera de supraveghere incercand sa-mi dau seama unde este interlocutorul nocturn ce purta o conversatie asa apriga cu tatal meu,dar nici urma de alta persoana.

-Dupa ce te tot uiti dragule?ma intreaba mama cu o voce calda.

-A venit matusa in vizita?

-Nu...de unde ti-a venit o astfel de idee?

-Pai mi s-a parut ca o aud...

-Ei,ai avut doar un vis urat Edmund,imi spune tata nelasandu-ma sa termin ceea ce aveam de gand sa spun.

Totul este in regula,doar un vis urat inofensiv,continua el.

S-a pus pe ciuci si mi-a pus mana pe cap probabil vrand sa-mi ciufuleasca parul,aratandu-mi ca nu am de ce sa-mi fac griji.

In acel moment am simtit un fel de curent electric puternic strabatandu-mi tot corpul pana in varful degetelor de la picioare.Ca si cum m-ar fi lovit fulgerul,dar nu cu electricitate ci o mixtura ciudata de emotii formata din durere,ura,tristete si speranta.Exact ca si cum mi-am fi introdus in starea de spirit aceste emotii deodata,fara nici-un avertisment.

Pentru un moment puteam sa jur ca,deschizand ochii m-am teleportat intr-un alt loc,o alta lume.O lume dominata de intuneric si ceata iar pentru o secunda am avut impresia ca vad in departare doua siluete de femeie ce straluceau ca niste licurici in intuneric.

Am revenit cu picioarele pe pamant zdruncinat de mama mea care parca a zguduit globul de cristal si m-a aruncat din acea lume inapoi in cea din care plecasem initial,in cea din care faceam parte defapt.

-Adormise,draga mea.Nu este nevoie sa te impacientezi - ii spune tatal meu vazand ca totul este in regula cu mine

-Esti bine dragule?

-Da...raspund eu evaziv vazandu-l pe tata care parca ma fixase cu privirea.

-Deci,pana la urma de ce te-ai trezit asa tarziu in noapte?intreaba el.

Intind degetul si arat inspre chiuveta care se vedea in bucatarie,usa fiind usor intre-deschisa.

-Iti aduc eu un pahar cu apa imediat,spune tata.

Dupa ce a intrat in bucatarie s-a facut nevazut in intunericul din incapere.Se auzeau doar sunetele discinctive ale actiunilor pe care le facea si anume cautarea unui pahar in scurgatorul de vase,luarea acestuia si toate cele.

N-am apucat sa ascult intreaga insiruire de zgomote care mai de care mai galagioase ca am simtit mana mamei ce o apucase pe a mea si ma tragea dupa ea.

-Haide in camera ta,tatal tau va veni acolo.

Am incuviintat scurt din cap si am urmat-o orbeste.Desi ochii se adaptasera in bezna imi era greu sa disting toate obiectele din jur.

Ciudat -mi-am spus eu.

Credeam ca stiu ordinea tuturor lucrurilor din casa,dar acum imi este greu sa le disting prin intuneric.

Dr. ClawUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum