Dr. Claw

Lumea celor morti

                                                       Capitolul 5 - Lumea celor morti

  Ajuns la 2-3 pasi de entitatea cu par negru simteam ca innebunesc.Urechile imi tiuiau,aerul parca era mai rarefiat,parul de pe maini era electrizat iar ochii imi ieseau din orbite.Simteam fiori reci pe sira spinarii.Decid sa ii pun in cele din urma mana pe umar.

  -De ce plangi? o intreb eu

  Se intoarce inspre mine cu privirea atintita inspre pamant si cu parul negru atarnandu-i in jos,acoperindu-i fata.Am simtit o bataie usoara pe umarul drept.Ceva sau cineva era sigur in spatele meu.

  -De ce plangi? imi spune oricine ar fi fost in spatele meu.

  Avea o voce ingrozitoare ce imi facea pielea de gaina,ca o transmisiune distorsionata de la radio sau televizor.

  Ma intorc incet nevrand sa fac miscari bruste.Cand ajung cu privirea inspre locul in care ar fi trebuit sa fie interlocutorul meu...lipsa.Nu era nimeni.Decat ceata si intuneric asa ca ma intorc iarasi,nasucit,catre femeia cu parul negru.De aceasta data ma intorc brusc.

  Un ranjet larg precum cel al unui psihopat cu o multime de colti in loc de dinti si niste ochi mici si rosii iesiti din orbite si o piele alba ca o coala de hartie.Toate acestea iesisera de sub parul negru ce ii acoperea fata.Isi inclina capul cand in stanga,cand in dreapta parca analizandu-mi fiecare miscare si incercand sa-mi capteze ai analizeze fiecare miscare si sa-mi numere fiecare broboana de sudoare de pe fata care acum era,probabil la fel de alba ca a ei.Imi simtea frica,se hranea cu ea.

  -DE CE PLANGI?DE CE PLANGI?DE CE PLANGI?DE CE PLANGI? repeta psihotic cu o voce foarte subtire si pitigaiata.

  Ma dau incet cativa pasi in spate ramanand cu ochii atintiti pe ea.Cand am considerat ca sunt la o distanta sigura am luat-o la fuga si am intrat in dormitorul pentru oaspeti,Cum ea era in coltul de langa bucatarie am considerat in acel moment ca era cea mai sigura camera.

  Alergam pe holul imens.Cred ca era de 20 de ori mai mare ca de obicei.Am intrat in dormitor izbind cu putere usa sa se deschida.Cum intrat in incapere vedeai decat un pat mare,dublu iar in dreapta  era o soba mare si inalta pana aproape de perete.

  Inaintez inauntrul camerei cu pasi inceti si apasati incercand sa fac blanile sa scartaie cat mai putin pentru a nu atrage atentia cuiva si a nu fi auzit.Era bezna in camera si abia vedeai ceva la 2 metri distanta.Se asternuse iar o liniste apasatoare.Inaintez pana ajung aproape de pat.Singurele sunete erau ele ale pasilor mei.Sau nu?Se mai aude ceva,dar ce?Ma opresc din mers pentru a incerca sa depistez ce se aude si de unde.Un sunnet precum cel pe care in face o creanga rupandu-se se auzea din varful sobei.Ridic incet privirea si mijesc ochii incercand sa depistez sursa sonora.Doua puncte rosii se vedeau in intuneric,stralucind ca 2 stele pe cer.Doi ochi ce ma tintuiau de cand intrasem in camera,urmarindu-mi fiecare miscare.De fiecare data cand isi schimbau pozitia brusc se auzea acel suner asemanator crengilor ce se rup.Isi schimbau pozitia,dar nu si directia in care sunt orientati si anume inspre mine.Am ramas in acelasi loc incapabil sa fac vreo miscare oricat de mica.

  Incercand sa raman concentrat pe cele 2 puncte rosii si ignorand absolut orice altceva simt pe ceafa un aer rece al unei respiratii.O respiratie grea si gafainda imi inunda gatul la interval regulat.Mirosul ce insotea acel aer este greu de descris in cuvinte.Imi intorc privirea de parca as fi in slow motion tinand ochii inchisi de frica.Teama de ceea ce voi vedea a pus stapanire pe tot corpul meu.M-am intors complet,acum fiind cu spatele la orice este pe soba ce acum era inalta de 3-4 metri.Jetul de aer imi inunda fata intrandu-mi in nas.Am ales sa-mi tin respiratia pentru a nu lesina din cauza izului de carne in putrefactie.Auzea zanganitul unui lant greu venind exact din fata mea,probabil de la mainile celui care se afla langa mine.Am decis sa deschid ochii la 3...fie ce o fii.