Dr. Claw

Prea mult intuneric

                                                  Capitolul 6 - Prea mult intuneric

  Am fost propulsat cu o viteza icredibila.Nu mi-am dat seama unde era la prima vedere.Ma uitam in sus si singurul lucru pe care-l vedeam era bezna totala.Privesc in jos.Abia atunci realizez unde sunt,unde am ajuns.Eram la inceput,de unde plecasem,deasupra casei mele,plutind usor.Am inceput sa cobor incet trecand prin acoperis si simtindu-ma din ce in ce mai linistit si mai relaxat ca in sfarsit scapasem de acel infern si de toate creaturile din el.Ma intorceam din nou in patul meu,in casa mea,locul in care ma simteam in siguranta si in care nimeni nu ma fugarea vrand sa-mi faca felul sau mai stiu eu ce.

  Am trecut si prin tavanul camerei mele coborand incet.Inima mai avea putin si imi iesea din piept.

  Stai!Cine este in patul meu? -imi spun eu socat

  Aaa...sunt eu,dar ce este ceata neagra care ma inconjoara?

  Nu ma puteam vedea calr,sau mai bine zis nu-mi puteam vedea clar corpul care statea intins pe pat asteptand sa il insufletesc,sa intru iar in el pentru a prinde viata.Eh...este destul de complicat chiar acum daca stau sa ma gandesc...

  Uitandu-ma in toate directiile in timp ce coboram mi s-a parut ca vad mai multe siluete,ca niste umbre fugind de colo in colo in camera luminata slab doar de becul de la veioza.Alergau cu o viteza incredibila.Misunau frenetic in jurul patului atingandu-l din cand in cand cu mana lor neagra,dar retragand-o imediat de parca ar fi fost arsi.

  Eu imi continuam coborarea.Eram la aproximativ 10 cm deasupra corpului cand...

  -Edmund dragule,trezirea!Este 7 dimineata deja.

  Era mama,dimineata cunoscuta sub numele de cod "Alarma Umana".

  -Bine,am inteles. -spun eu aparent pentru mine caci mama deja iesise din camera

  Nu stiu daca as fii in stare sa ma trezesc cu o alarma obisnuita oricat de tare ar suna.M-am obisnuit deja asa,dar nu am timp pentru a ma gandi la asta acum.Este deja tarziu si nu vreau sa intarzii.

  Incep rutina de dimineata.Ma dau jos din pat si imi tarasc picioarele cu greu pana in baie.Eram foarte obosit,de parca as fi alergat sute de kilometri fara incetare intr-o singura noapte.

  Ajung in cele din urma in fata oglinzii.O figura posomorata si obosita,cu parul ciufulit si imprestiat in toate directiile,niste ochi mari si cenusii ce inspira orice altceva numai pofta de viata nu ma intampina in reflectia oglinzii.Dispare pentru moment caci am deschis usita dulapiorului pentru a-mi lua pasta si periuta de dinti,dar revine dupa ce inchid la loc usa copiindu-mi toate miscarile.Ma spal rapid pe dinti si pe fata.Am incercat sa fac ceva cu parul,dar nici cea mai mica sansa.Pot sa jur ca imi face intentionat in ciuda de fiecare data.

  Odata reintors in camera deschid usa dulapului si scot o bluza de bumbac bleu-marin putin cam larg si o pereche de blugi negri.Imi dau jos hainele de noapte si le schimb cu cele proaspat scoase.Arunc cartile si caietele de care aveam nevoie in ghiozdanul negru,mi-l pun in spate si sunt gata de plecare.

  -Ar trebui sa vorbesti si tu cu el,dragule.Doar este tatal lui.

  -Este doar o faza de scurta durata,scumpo.Ai sa vezi,isi va reveni curand.