Magie Dezlănțuită vol. II

Capitolul 11 (vol. 2)

Emily's pov
Nu cred că mai există un Alex. Dar totuşi, vocea acelui băiat semăna perfect cu a lui Alex. Sau poate am halucinații sau ceva.
Totul este aşa neclar. De ce există oameni ca ei. Îmi este aşa dor de familia mea. De Lara, Ema. Parcă îmi este dor şi de Justin.
Îmi este dor de toţi.
Ar: I-a te uită. Mama ta mi-a trimis un mesaj.
e: Ce?
Ar: Ce ai auzit. Vor veni aici şi vor sta cu tine. Îţi este dor de ei?
e: Nu nu mi-e dor.
Ar: Atunci de ce ochii tăi lăcrimează?
e: Nu te privește.
Ar: Ok, ok. Ne vedem mai târziu.

Ce handicapat. Ce ipocrit. De ce au acceptat părinții mei. Of, vai de mine. E numai din vina mea.

Rachel's pov
B: Mi-am luat adio de la toţi. Pentru că ştiu că nu ne vom mai întoarce.
e: Scumpo, nu vorbi aşa. Uite, dacă vrei vom merge doar eu şi tatăl tău. Tu poţi rămâne aici.
L: De ce doar ea? De ce nu rămân eu să-i ţin companie iar tu mergi sigură?
e: Leo, cum poţi să spui asta.
L: Glumeam.
B: Nu mamă. Este sora mea. Voi merge. Nu vreau să vă las nici pe voi, nici pe ea singură. Trebuie să fim împreună. Orice am face. Totul se va sfârși la fel.
L: Bine. Hai să merge atunci.

Emily's pov
Stau ca până acum fără să fac nimic dar dintr-o dată parcă îi aud pe părinții mei.
B: Dă-mi drumul gorilă tâmpită.

Chiar sunt părinții mei. Şi să nu uităm de Britney. Niște gărzi îi aduc pe părinții mei în celula în care mă aflu şi eu.
e: Mamă, tată..,Britney.
t: Emily, eşti bine?
e: Da. De ce aţi venit aici?
m: Pentru tine dragă.
e: Dar nu..nu trebuia. Nu trebuia să veniţi aici.
t: Ba da. Trebuia Emily. Nu te puteam lăsa aici.
e: Da. Acum vom muri toţi.
B: Dar împreună.
e: Şi este numai vina mea. Îmi pare rău.
m: Emily, nu-i nimic. Nu e vina ta.
e: Ba da. E vina mea.

Ar: Reuniune de familie?
m: Ce vrei de la noi?
Ar: Ştii deja ce vreau de la voi. Deci. Cu cine să începem?
t: Poftim?
Ar: Cine va muri primul. Ştiţi doar că nu vă pot lăsa în viață.
e: Bine. Atunci poți începe cu mine.
t: Emily nu. Nu, nu te putem lăsa.
B: Eu cam pot.
m: Britney.
B: Scuze. Nu te putem lăsa, Emily.
e: Nici eu nu vă pot lăsa pe voi.
t: Nu-mi pot vedea familia suferind. De asta eu voi fi primul.
e: Nu. V-am mai spus. Totul este numai din vina mea. Eu trebuie s-o fac.
Ar: Hai nu mai dramatizaţi atât. Aveţi timp până mâine să vă decideţi. Sau dacă nu pot alege şi eu. Mă pricep la lucrurile asta.

Da, chestii, Aron iese. Mama îmi ţine o predică despre de ce este bine să asculți de părinți.
e: Da mamă. Cred că mi-am dat seama de când am ajuns aici.
m: Nu am terminat domnișoară. Când ne vom întoarce acasă îţi vom alege un păzitor.
e: Ne vom întoarce? Eu cred altceva. Şţii ce cred mamă? Cred că vom muri toţi. Aici. Şi de parcă nu era de-ajuns mai e şi vina mea.
m: Dragă nu spune asta. Nu eşti tu de vină.
B: Ba da. Ea este de vină.
t: Britney.
B: Ce-i? Asta e probabil ultima mea zi din viață așa că voi spune adevărul mereu. Până voi muri.
m: Britney. Sora ta este afectate de tot ce spui acum.
B: Bine. Bine. Îmi pare rău. Nu mi-am dat seama. Sunt doar supărată. Îmi pare rău.
e: Nu, nu-i nimic. Oricum ai dreptate.

Alex's pov
t: Deci da, fiule. Se pare că trebuie să-ţi iei adio de la mica ta iubită.
e: Ce? Dar tată, tu...tu mi-ai spus că nu o vei răni. Ai spus că nu va păți nimic.
t: Serios? Am spus? Ce păcat, pentru că nu îmi mai amintesc.
e: Tată nu face asta. Te rog. Mi-ai promis. Dacă o rănești pe ea mă rănești şi pe mine.
t: O să-ţi treacă.
e: Ai face asta? Ţi-ai răni fiul pe suflet doar ca să fii cel mai puternic vrăjitor?
t: Fiule nu fii dramatic. Mi-aş omorî fiul pentru asta.
e: Mă dezguşti. Cum poți face aşa ceva?
t: Foarte simplu. Vrei să-ţi iei adio sau nu?
e: Bine. O s-o fac.

Emily's pov
După ceva timp indra una dintre gărzi care mă apucă de mână şi mă târăște în afara celulei. Nu îi ştiu numele sau un nume care i se poate potrivi aşa că-i voi spune ,,gorila"
e: Dă-mi drumul gorilă fără cap. Adică nu înțelege greșit. Ai cap. Dar..ei, ştii tu la ce mă refer. Grasule! Handicapatule!
g: Ştii că nu mă rănești spunându-mi aşa, nu?
e: Păi, trebuia să încerc. Unde vrei să mă duci? Ce îmi vei face?
g: Nu-ţi voi face nimic rău. Îţi fac un bine.
e: Ce fel de bine?
g: Ei, un bine. Te vei întâlni cu cineva. Cred că te vei bucura. Am ajuns dar înainte trebuie să îţi spun ceva.
e: Ok.
g: Nu trebuie să încerci să fugi. Vei veni aici. Şi ne vom întoarce de unde am venit.
e: Ok.
g: Bine. Mergi.

Intru într-o grădină destul de mică şi văd un băiat la câțiva pași de mine întors cu spatele.
e: Ă, cine ești?
A: Eu sunt..
e: Tu ești... Cine ești?

Se întoarce şi văd că este Alex. Stai ce? Alex? Alerg spre el şi îi sar în brațe.
e: Alex tu, eşti bine şi..şi eşti aici. Mi-era aşa teamă ca nu cumva să păţeşti ceva. Unde ai fost? Cum ai ajuns aici? Ţi-au făcut ceva?
A: Nu. Nu mi-au făcut nimic. Trebuie să îţi spun ceva.
e: Ce e?
A: Tu, tu m-ai văzut destul de des aici.
e: Ce?
A: Adică nu ştiai că mă vezi dar mă vedeai. Eu sunt Marco.
e: Ce? Dar nu, nu posibil. Cum se poate? De ce?
A: Emily, nu tu eşti vinovată pentru toate astea. Eu sunt. Nu am vrut să-ţi fac rău. Te iubesc mult. Nu ştiam. Nu ştiam că se va ajunge la momentul asta.

Lacrimile mele pur şi simplu nu se mai puteau opri. Încercam să mă abțin să nu plâng dar în zadar.
A: Nu mai plânge. Nu îmi place să te văd aşa.
e: Te urăsc! Te urăsc! Aveam încredere în tine! Îmi făceam griji pentru tine! De ce? De ce mi-ai făcut asta? Cum ai putut?

Abia mă mai puteam ţine pe picioare. Am simțit cum mă prăbușesc în brațele lui. Apoi ochii mei s-au închis.

_________________________

A trecut ceva timp

Sper că vă place

Nu uitați de vot

Scuze pentru greșeli

Vă pup😍❤😘