Rogue

Rogue cap.3

Aiden

Alerg de parca sunt urmarit de tot iadul. Si as fi preferat sa fie asa decat sa ma lupt cu durerea de acum. Tipatul ei sfasietor ma sfarteca-n doua. Mi-a trebuit fiecare gram de vointa sa plec de langa ea.Lupul din mine urla a jale. Nu pot sa cedez,sunt Alpha Suprem acum. Binele haitei e mai presus de nevoile mele. Desi o iubesc,ea nu e potrivita ca Luna a mea. Nu se stie cine i-au fost parintii,din ce haita au facut parte si din pacate asa gandeste lumea. Pentru multi ea a ramas un rogue chiar daca aproape toata viata ei a fost langa mine. Frumusetea ei neobisnuita nu a fost trecuta cu vederea. Cat a fost copil,a fost tolerata dar cu trecerea timpului a inflorit si samanta invidiei a inceput sa creasca. Doar reputatia mea de Alpha dur si rece a facut ca barfele nu ia amploare.M-am indepartat de ea desi stiam ca o ranesc. Chiar daca era sfioasa si retinuta stiam ca ma place iar adoratia din frumosii ei ochi cand ma privea nu o putea ascunde. Si acum,asta. Blestemul sufletelor pereche. Corpul ei micut poate ar rezista imbratisarilor mele dar un copil ar fi condamnarea la moarte . Am nevoie de un mostenitor ,de un viitor Alpha pentru haita. Unul la fel de temut si respectat ca mine. Si pe ea o vreau in viata. Chiar daca vom suferii amandoi la inceput cu timpul poate ......va trece. Poate.....

Ma trezesc in camera ei si nici macar nu stiu cum am ajuns aici. Vreau sa o vad macar pentru o clipa. Sa-mi umplu mintea cu alta imagine decat cea dinainte. Universul a hotarat insa sa ma pedepseasca. Doarme dar nu e un somn natural. E unul indus probabil de cine stie cate sedative. Sa strans intr-un mic ghem si din cand in cand suspina. Lacrimile sarate i-au patat obrajii de portelan,buzele sunt uscate si crapate iar mainile s-au strans in pumni mici ce tresar spasmodic. Ma prabusesc langa patul ei si nu-mi pot controla dorinta, nevoia, instinctele. Imi plimb usor prin parul lung,ca matasea , palmele lacome sa-i simta finetea, moliciunea si parfumul.

-Nu merita sa sufere asa! Glasul rece si taios al mamei mele,ma smulge din transa.

Ma uit uimit la cea care mi-a dat viata. Sunt sigur ca mama mea blanda si iubitoare,ma uraste acum si asta ma doare. Ma doare suferinta pe care o provoc,rana din inima mea, a ei, a noastra..

-Stiu,dar nu pot sa fac altfel! Jalea din vocea mea o inmoaie si bland,ma implora:

-Aiden,tu poti sa faci orice,fiule! Cand l-am pierdut pe tatal tau erai doar un copil si cu toate astea uite unde ai ajuns. Cel mai puternic si respectat Alpha! Vointa ta e lege pt toti! Nu-ti pierde dragostea,nu-ti pierde sufletul,fiule! Nu-mi pierde fetita!

Daca m-ar fi spintecat cineva de viu ,nu cred ca m-ar fi durut mai tare. Dragostea si datoria sunt doua lucruri atat de diferite dar la fel de importante. Oricare ar fi alegerea mea cineva va fi ranit. Si eu am ales sa ranesc....dragostea.

-As vrea sa pot si acum,mama! Dar e imposibil. Nu pot sa pun haita in pericol. Mi-am facut multi dusmani si vestea ca Luna mea e un rogue adoptat....gandeste-te. Si mai e ea! E atat de gingasa si fragila incat mi-e teama sa o strang in brate. Copilul meu ar ucide-o! Si as ajunge sa-l urasc!

-Aiden,faci aceiasi gresala ca toti! O subapreciati. E mult mai puternica decat pare! Sub tot acel invelis fragil se ascunde o inima mare si o vointa la fel ca a ta. Chiar crezi ca nu stie ce spun oamenii despre ea,nu a fost lovita niciodata de rautatile lor?Si cu toate astea,nu si-a pierdut nicodata gingasia,feminitatea,caldura si bunatatea.

Cuvintele ei imi provoaca o furie criminala.O ceata rosie se asterne in fata ochilor mei. Cine a indraznit sa o raneasca si eu de ce dracu n-am stiut?!

-Am sa-i omor pe ticalosi! Iti jur! Nimeni nu are voie sa o raneasca!

-Scumpule,tu esti singurul care o face. Doar tu ai puterea asta. Restul nu au contat niciodata.

-Imi pare rau mama!

Ma aplec si pun un sarut tandru pe obrazul inecat in lacrimi al femeii ce-mi va bantui viata. Unda de soc care o simt intre noi,aproape ma darama. Nici n-am dus legatura dintre noi pana la capat dar ma uimeste cat de puternica e.

Inainte sa ies pe usa ma intorc spre cele mai iubite fiinte din viata mea si nu spun decat un singur cuvant.

-Iertati-ma!

Cobor garbovit scarile si aproape dau peste fratele meu si Jay,al trei-lea la comanda haitei. Aproape ca-mi vine sa rad cand vad ce au in mana. Exact de ce am nevoie.

Alcoolul imi arde gatul si mi-as dori sa-mi arda la fel si durerea. Macar pt un minut,un blestemat de minut sa nu simt nimic. Stam in jurul focului si le sunt recunoscator pentru faptul ca nu spun nimic. Un strigat infiorator sparge linistea. S-a trezit. Emotiile si sentimentele ei ma lovesc ca un pumn. Canalul nostru de legtura este bombardat de intrebarile ei disperate.

"Unde esti iubitule?Am nevoie de tine! Te implor!"

Nu raspund dar stiu ca ma va gasi asa cum si eu o voi gasi pe ea,intodeauna. Un fulger argintiu se indreapta spre mine si frumusetea lui imi taie respiratia. E iubirea vietii mele pe care eu am sa o ranesc si pentru care n-am sa ma iert toata viata. Ura ma cuprinde instantaneu si simt cum pierd controlul fiarei din mine. Ratiunea-mi revine cand ma aud spunand fatidicele cuvinte.

-Eu,Aiden Hunter te resping pe tine Silver White,ca sufletul meu pereche!

Pentru fiecare cuvant rostit am simtit cate un pumnal in inima. Doar vointa mea de fier m-a tinut in picioare. Nu acelasi lucru s-a intamplat cu ea. Groaza si durerea de pe fata ei era de nedescris. Rasuflarea-i fierbinte si parfumata mi-a ars fata caci n-am rostit cuvintele fara sa o iau in brate,fara sa-i adulmec parfumul,fara sa sarut acea piele fara de cusur. Poate sunt un ticalos sadic dar am nevoie de ceva de la ea,de o amintire cat de mica. Va fi raza mea de soare in iarna vietii mele. O simt moale in bratele mele si stiu ca si-a pierdut cunostinta. Asa cum o mama isi alina copilasul,asa o strang si eu la pieptul meu. Stiu ca e singura ocazie de a o tine in brate. O legan usor si ii sarut buzele pline si parfumate,imi bag nasul in scobitura gatului,acolo unde viata pulseaza atat de repede acum. Pielea moale si delicata emana o aroma de violete. E mirosul ei natural,miros ce m-a facut intodeauna sa-i iau urma in copilarie ,cand se ratacea de haita prin paduri. Si daca cineva s-ar indoii vreodata de dragostea ce o simt,e suficient sa-i priveasca semnul de pe gat. Cu cat iubim mai mult cu atat culoarea e mai pronuntata. Lupul de pe gatul ei e atat de negru ca are sclipiri de onix.

Ca pe o mireasa,o duc in camera ei si cu sufletul sfasiat o las in grija mamei mele. Pentru a doua oara in viata mea,lacrimi grele imi brazdeaza fata. Ies doar cu trupul pe usa,inima mi-a ramas in pumnii mici ai iubitei mele ce suspina in adancul lesin.

Ajung in camera mea si-mi fac rapid bagajul. Trebuie sa plec,doar distanta ne mai poate vindeca acum. Inainte sa urc in masina,doar atat le spun celor doi comandanti ai mei.

-Aveti grija de ea!

Necorectata.....e 4 dimineata. Lasand greselile la o parte,sper sa va placa. Capitolul asta a fost ca o nastere cu un travaliu lung.