Rogue

Rogue cap. 16

Acest capitol e pentru domnisoara ThingsChange, care mi-a facut cadou o coperta. Desi nu am schimbat-o pe cea de acum, ca multumire pentru gestul ei frumos, am vrut sa o pun la media si am reusit doar...sa-mi sterg jumatate din capitolul postat. Vina imi apartine in totalitate si trebuie sa recunosc, tehnologia ma depaseste! De ceva vreme ma framant rau, cand ma gandesc la Aiden, nu il vad decat pe Marco Dapper! Voi ce spune-ti ?

La dracu! La dracu! A cata oara? De ce? Unde esti iubito? Ce ai patit?
Intrebari rapide imi trec prin capul care imi vajaie! Nu eu am fost cel lovit si cu toate astea ma doare ca dracu.
-Aiden! Iubitule?!
Glasul femeii de sub mine ma smulge din starea de prostatie si aproape zbor dupa ea. Pe fata ei imbujorata citesc frustrarea si o unda de nemultumire care imi smulge un marait furios. Nu pentru ea trebuie sa-mi fac griji, sufletul meu pereche a intrat din nou intr-o belea, belea care imi face capul sa plezneasca de durere si nu simt decat intunericul din jurul ei.
Simt din nou gustul amar al fricii, gust pe care l-am simtit mult prea des in ultima vreme si blestem tarfa nemernica numita soarta! M-am saturat de rahaturile ei si vreau sa se termine dracu odata!
Bezna din capul meu e strapunsa de soapte mici si tanguitoare. Vorbe ca "Luna Blache, Puppy, Aiden si ....inghetata", ma lasa confuz si din ce in ce mai ingrijorat. Durerea explodeaza dintr-o data, mai tare, mai penetranta si imi taie respiratia, facandu-ma sa scancesc ca un bebelus. Cand simt ca nu pot sa mai rezist nici macar o secunda, dispare la fel de brusc, in urma ei lasand doar un gol imens si senzatia ca inima mi-a fost smulsa din piept. Un icnet surprins ma scoate din transa si imi ridic ochii spre Eveline.
Pe fata ei citesc o multitudine de sentimente, printre care un triumf prost mascat, dar si o reala uimire. Ma simt ca un experiment esuat si nici nu stiu de ce pana cand imi sopteste:
-Semnul.
Imi duc mana pe gat si intr-o clipa sunt in fata oglinzii. Lupul tatuat pe pielea mea e doar o urma vaga si ma holbez incremenit, fara a-mi venii a crede. Stiu sigur ca nu e moarta dar ceva s-a intamplat, ceva grav! E imposibil sa incetezi a iubii pe cineva in cateva secunde! E imposibil!
-Lasa-ma singur!
Se imbraca in liniste si repede, fara sa comenteze nimic. Probabil nu vrea sa fie data afara ca data trecuta, in pielea goala. Dupa ce iese pe usa, ma prabusesc intr-un fotoliu si raman nemiscat ore intregi, fara sa pot intelege nimic. Totul e prea greu si dureros, lupul meu e neasteptat de tacut si chiar daca pare ciudat, asta imi da o mica speranta. Partea umana e ranita si pentru prima data stiu ce inseamna cu adevarat sa fi parasit.
Imi curat mintea de toate gandurile si imi indrept toata energia spre ea. Gasesc doar intuneric si o durere covarsitoare de cap, franturi de amintiri si ....panica.
Zorii ma prind in fotoliu, cu capul rezemat in mainile sprijinite pe genunchi. Parul lung imi acopera degetele si umbra unui suras imi ridica colturile gurii. Obisnuia sa-si treaca degetele lungi si subtiri prin suvitele mele, invartindu-le in bucle complicate. Desi eram stanjenit, ma asigura ca nu exista nici o sansa ca parul lung sa-mi atenueze masculinitatea, ba din contra, mi-o accentueaza si ma face mult prea sexy pentru linistea ei.
Un gand imi incolteste in minte si dupa o ora ma trezesc pe scaunul frizerului, privind cum suvitele lungi cad sub foarfeca nemiloasa. Asa cum in vechile triburi indiene, acestia isi taiau parul intr-un ritual menit sa arate durerea prin care trec, la fel procedez si eu, e modul in care jelesc trecutul si tai orice legatura cu el.
Chipul colturos si rigid care ma priveste din oglinda imi este strain. Parul taiat intr-un stil usor neglijent si negru ca cea mai intunecata noapte este scos in evidenta de ochii verzi si mai reci ca aisbergurile. Un rictus amar mi se citeste pe fata si incerc sa-mi aduc aminte cand am zambit ultima oara, cand am simtit cu adevarat ca traiesc si incep sa ma indoiesc de justetea deciziei din acea blestemata camera de hotel. Nu i-am oferit nici o sansa sa se explice, sa se apere si.....regret.
**************

Saptamana petrecuta alaturi de unii dintre cei mai bogati oameni ai planetei alaturi de nevestele sau amantele lor, a trecut extrem de greu. Alaturi de mine, Eveline s-a purtat ca si cand nu as fi fost niciodata un mare nesimtit, alungand-o a doua oara din camera mea. Nu am mai invitat-o in patul meu doar m-am folosit de prezenta ei pentru a alunga celelalte femei, mai hotarate ca niciodata sa ma seduca.
Putinele ore de singuratate le petreceam spionand nestingherit sufletul meu pereche a carui minte era complet neprotejata. Confuzia si teama care o insotea in permanenta mi-a sfasiat inima, dorind sa fiu alaturi de ea, sa o protejez si sa o strang in brate. Tanjeam dupa pielea ei moale si parfumul unic, dorinta de a o simti moale si dornica sub mine, rascolindu-mi maruntaiele. Traiam din amintirile cu noi doi si in ciuda durerilor fulgeratoare de cap care ne secera pe amandoi, le asteptam cu nerabdare. Atunci, lupul imprimat pe gatul meu era pentru cateva secunde, la fel de negru si vizibil ca in trecut. Respiram si aveam puterea sa trec peste fiecare zi, pentru momentele astea, o speranta firava inflorind in inima mea sangeranda.