Rogue

Rogue cap.26

Acest capitol il dedic baiatului meu, Cosmin! E ziua lui si unul dintre fanii mei sau cel putin....asa a fost la inceput. Nu am uitat de Mieluta, careia i-am promis epilogul!

Chiar inainte sa pot deschide ochii, cu mintea inca incetosata de aburii somnului, stiu ca arsita care ma inconjoara sunt bratele puternice si iubitoare ale lui Aiden. Parfumul unic si inconfundabil al trupului vanjos e ca un drog de care am devenit dependenta si nu ma pot abtine sa nu zambesc cand simt pielea fierbinte de sub obrazul meu.
-Trezeste-te, pisicuto! sopteste langa urechea mea, ca apoi sa-i simt buzele moi cum imi dezmiarda cu sarutari tandre fata. Mai intai pe frunte, pe ochi, pe pometii obrajilor si in final gura, pe care o revendica posesiv si lacom.
Ma topesc sub sarutul devastator si raspund cu aceiasi ardoare, cu aceiasi pierdere de sine!
-Vrei sa fi sotia mea?
Intrebarea ma lasa la propriu cu gura cascata si nu stiu ce trebuie sa simt. Nu sunt a lui?
-Esti a mea oricum! Dar te vreau in in toate modurile posibile, spune, parca ghicindu-mi gandurile. Cu flori, popa, inel, toate raha...amanuntele care va plac voua, femeilor!
O, Doamne! Chicotesc amuzata cand ii vad expresia fetei.
- Scuze! Era sa...mi-a scapat! Desi mi s-a atras atentia...sa am grija cand deschid gura! mormaie el.
-Te iubesc! Te iubesc si fara...rahaturile astea si stiu ca si tu simti la fel! zambesc emotionata. Doar faptul ca s-a gandit la lucrul asta si e mai mult decat suficient.
- La naiba! Nu te merit dar...sunt un ticalos norocos si tu esti a mea! Hai, scumpo! Ne asteapta o ceremonie si cativa invitati!
- Acum? Nu se poate! Esti nebun! Spune-mi ca glumesti! aproape plang eu.
-Ai incredere in mine, iubito! sopteste el si se ridica brusc din pat, nu inainte de a ma saruta scurt pe buze.
Ca la comanda, cele doua mame ale mele intra in dormitor, zambind fericite. Viitorul meu sot, chipes, nemernic si arogant, se grabeste sa paraseasca camera, pe fata avand intiparit un imens suras ingamfat, suras pe care incerc sa il spulber cand strig in urma lui:
-Aiden! Nu am spus inca da, iubitule!
Singurul raspuns pe care il primesc e un hohot puternic de ras, acompaniat de chicotitul celor doua femei, femei ce ar fi trebuit acum sa-i tabaceasca fundul.
-Mama?! Cand ai venit? Si eu de ce nu am stiut, marai suparata.
-Aiden e de vina, scumpa mea! A vrut sa fie o surpriza! zambeste ea.
Si ce surpriza! Cu maini dibace si extrem de eficiente, cele doua Lune ma transforma intr-o mireasa surprinzator de frumoasa in ciuda burtii imense. Dumnezeule, zici ca am inghitit cel putin o minge de baschet si cand merg, ma legan ca o rata.
Rochia de matase, de culoarea untului, se opreste deasupra genunchilor. Nu e o rochie de mireasa dar clar, ma avantajeaza ! De sub sanii dezveliti intr-un decolteu generos, matasea se involbureaza si acopera discret abdomenul bombat. O pereche de balerini, in aceiasi nuanta, completeaza perfect tinuta, tocurile fiind excluse chiar si pentru o perioada scurta de timp. Parul imi este rasucit intr-un coc elegant pe ceafa si decorat cu boboci mici, de trandafiri albi.
-Doamne, arati ca o printesa! suspina emotionata mama si ma strange puternic in brate.
De cealalta parte, Luna Blanche isi frange mainile si ma priveste cu lacrimi in ochi. Intind mana spre femeia care m-a crescut si pe care o iubesc din tot sufletul, si ne trezim toate trei intr-o imbratisare mult prea stansa pentru cei doi naravasi din pantecul meu. Acestia incep sa se agite si imediat sunt eliberata din stransoarea femeilor ce chicotesc amuzate.
-Iarta-ne, iubito! Am uitat de dracusorii astia mici! spune mama, stergandu-si discret ochii.
-Fetito, vino sa iti verific machiajul! De fapt...toate trei ar trebuii sa o facem! Ne-a cam luat valul! rade Luna Blanche.
Dupa un ultim retus sunt gata sa imi intalnesc mirele. Odata ce pasesc peste pragul dormitorului un val de emoti imi taie efectiv genunchii cand tata ma intampina in capul scarilor. E atat de tanar si elegant incat poate trece usor drept viitorul ginere si daca ma iau dupa obrajii imbujorati ai mamei...femeia e topita dupa el.
Chicotesc infundat cand acesta ii face cu ochiul si sprijinita de bratul vanjos incep sa cobor tematoare scarile. De cand nu imi mai vad degetele picioarelor, urcatul si coboratul treptelor este o adevarata aventura. Dar...am liftul meu personal! Aiden! Cu cel mai serios si amenintator ton al sau, iubitul meu m-a avertizat sa nu indraznesc, sa ma aventurez singura pe trepte si ca sa fie sigur, ma pazeste cu ochi de vultur.
-Incet, fetita mea! Nu iti fie tema, te tin bine! ma asigura linistitor tata.
Afara, in fata usii, ma asteapta un tanar frumos si la fel de elegant. Damian. Fratele meu. De la prima noastra atingere, legatura intrerupta brutal in copilarie, a fost reluata instantaneu, de parca nu am fi fost despartiti niciodata! I-am simtit dragostea, dorul pe care mi la purtat, sentimentul de reintregire, un sentiment straniu si uneori necunoscut chiar si in cazul gemenilor. Dupa spusele mamei, inca de la nastere am fost speciali. Cand pe unul il durea ceva, se speria sau era in primejdie, celalalt simtea. Mult timp dupa ce am fost rapita fratele meu a suferit enorm, parintii nostri crezand la un moment dat ca il pierde si pe el. Faptul ca si-a revenit si a inceput sa zambeasca le-a dat si lor speranta, aceea ca traiesc si sunt bine.
- Esti cea mai frumoasa sora din lume! ma intampina el.
-Si tu, cel mai chipes frate! zambesc fericita si intind obrazul sa ma sarute.
-Mie nu mi-ai spus nimic! glumeste tata. Asa batran sunt?
-Nici nu cred ca m-ai fi auzit! Erai cu ochii lipiti de mama!
-Ai observat si tu? Sunt mai rau decat noi, tinerii! imi sopteste Damian.
Binenteles ca remarca nu a scapat nimanui, doar nu avem degeaba auzul fin si fiecare si-a manifestat nemultumirea in felul sau. Mama a rosit, tata a marait, eu si Luna Blanche am chicotit.
-Baiete, stai sa iti gasesti sufletul pereche si o sa vezi tu! zambeste apoi tata.
-O, Doamne! exclam uimita in fata privelistii din fata mea.
Intreaga haita si Supremii celorlalte fiinte supranaturale sunt prezente pe pajistea imensa unde de obicei ne antrenam si care acum e de nerecunoscut. Frumos amenajata si...de unde Dumnezeu or fi luat atatea scaune?! Intrebarea tampita care imi trece prin minte ma face sa chicotesc nervos si femeile de langa mine ma privesc intelegatoare. Emotiile ma coplesesc de tot cand il vad pe El. Pe Aiden.
La capatul unui covor rosu pe care pasesc nerabdatoare, flancata de cei doi barbati pe ale caror brate ma las cu toata greutatea acum cand picioarele sunt gata sa-mi cedeze, ma asteapta iubirea vietii mele, sufletul meu pereche si cel mai frumos barbat din lume. Barbatul meu!
In ciuda staturii si a muschilor masivi de sub costumul elegant are aerul unei feline uriase, unui pradator. Focul din ochii ca smaraldul imi parjoleste pielea cand si-i plimba lenes peste trupul meu si ma fac...sa ma simt frumoasa! Dorita! Adorata!
- Esti superba, imi sopteste cand ajung langa el si aproape ma smulge de langa cei doi barbati care maraie, jumatate nervosi, jumatate amuzati.
Ca de fiecare data, atingerea lui e electrizanta si in clipa in care mana mea mica este inghitita de palma lui uriasa, totul dispare! Nu stiu cand preotul incepe sa oficieze casatoria, nu aud un cuvant, ma pierd toata in ochii lui care imi spun adevarata poveste. In ei vad juramintele!
- Spune, da! sopteste amuzat.
-Da! repet mecanic.
Rasetele celor din jur ma scot din transa si rosesc stanjenita. Bratul solid a lui Aiden ma trage posesiv spre el si maraie incetisor spre preotul ce il priveste incruntat:
-Mai repede, parinte! Vreau sa-mi sarut mireasa!
Imperturbabil, preotul rosteste incet:
-Aiden, o iei in casatorie pe Madeleine? Vei fi alaturi de ea la bucurie sau necaz? O vei iubii si pretuii pana la sfarsitul zilelor tale?
-Da! spune tare si hotarat. O iau pe Madeleine dar si pe Silver!
Sunt si voi fi intodeauna, Silver! Chiar daca preotul si ceilalti par amuzati, noi ne privim in ochi, seriosi, si fara sa astepte restul slujbei, sunt strivita la pieptul solid ca o stanca si sarutata lacom. Devorata. Si nu ma las mai prejos! Raspund cu aceiasi ardoare! Suntem ca doi oameni flamanzi, ca doi dependenti! Iubirea e cel mai puternic drog si da, am simtit, te poate ucide dar in acelasi timp te inalta, te tine in lumina, te face omul cel mai fericit, te vindeca!
Aplauzele puternice opresc intr-un final sarutul exploziv si chicotesc amuzata la maraitul suparat al lui Aiden. Cu un zambet larg si obraznic acesta imi sopteste:
-De abia astept luna de miere!
Inalt usor o spranceana si apoi arat discret spre abdomenul rotunjit:
-Am avut deja luna de miere!
-Nu, iubito! Ala a fost doar un preludiu! ranjeste arogant.
Stiind parca insemnatatea evenimentului bebelusii aleg sa faca dansul fericirii in pantecele meu, spre deliciul celor din jur, ce imi vad rochia saltand. Mana lui Aiden se curbeaza pe abdomenul umflat si mangaie tandru locurile unde un piciorus sau o manuta impinge din interior.
-Cuminti, lupisorii mei! sopteste bland dar si mandru de progeniturile deja nazdravane.
Sesiunea de imbratisari si urari de bine ma sleieste si ochiul de vultur al iubitului meu prinde momentul cand ma clatin ametita. Fara sa spuna macar un cuvant, doar cu o singura privire, alunga multimea din jurul meu si aproape ma ia pe sus. E jenant dar oftez recunoscatoare. Desi mai sunt trei luni pana trebuie sa nasc, puterile ma parasesc pe zi ce trece si am devenit dependenta de forta si ajutorul lui. Sarcina unei femei varcolac nu e una usoara si in cazul meu de doua ori mai grea. Sunt Luna Suprema si port cei mai puternici copii, si sunt doi!
-Ticalosul ala nu te slabeste din ochi! maraie infuriat Aiden. O sa-i sifonez fata aia dragalasa!
Ticalosul nu e altul decat Alexander! Vampirul inalt si brunet are privirea fixata pe abdomenul meu umflat si e aproape palpabila durerea din ochii ca onixul.
-Cheama-l aici! spun hotarat.
-Nu! Esti deja obosita si inca nu sunt convins de povestea lui! se impotriveste iubitul meu.
-Aiden! marai infuriata.
Pufaind nemultumit nu apuca decat sa ridice capul spre celalalt barbat ca acesta e deja langa noi.
-Luna! se inclina respectuos inaintea mea ca apoi sa ranjeasca ironic spre Aiden. Imi dau ochii peste cap si suier nervoasa:
-Nu ma faceti sa va iau la palme! Pe amandoi!
Ca doi baietei pusi la colt se potolesc imediat si ma privesc spasiti.
-Hai, atinge-l! Stiu ca asta iti doresti! il indemn impaciuitoare.
Atingerea barbatului e usoara ca aripa unui fluture dar extrem de calmanta si linistitoare. Ma relaxez instantaneu in bratele sufletului meu pereche si o moleseala profunda ma cuprinde. Senzatia e atat de binevenita pentru corpul meu deja obosit incat nu imi pot abtine un cascat.
-Esti obosita! Nu e o intrebare, e o afirmatie si e spusa pe un ton ingrijorat. Sunt foarte puternici, amandoi! continua vampirul. Trebuie sa te odihnesti!
Cu mintea incetosata de somn si cu certitudinea ca nu voi apuca nici dansul mirilor, mormai suparata:
-Tu mai lipseai sa imi fi doica!
Adorm in rasetele amuzate ale barbatilor si ultimul gand care imi trece prin minte e ca am avut o nunta superba, cam scurta...ce e drept, in cea mai frumoasa zi de toamna pe care am trait-o!