Dark Soul - HarryStyles FanFiction | Evil's Domination

Chapter 2

     Intru grăbită în facultate și pășesc pe holul  imens, căutându-mi sala de curs unde avea să aibă loc literatura. În sfârșit o găsesc și intru timidă în sală. Caut cu privirea un loc liber și zăresc unul chiar lângă Lia, din fericire. Ce bine că am pe cineva cunoscut aici.

       - Mă scuzați că am întârziat. Pot să intru? 

       - Desigur, îmi spune profesoara pe un ton blând. Mă așez lângă Lia, salutând-o dând ușor din cap și o aud pe profesoară strigând un nume. Observ un băiat cu părul brunet și ochi căprui. Pare drăguț, însă nu mă mai pripesc, același lucru am crezut și despre Carter și se pare că m-am înșelat.

       - Bună tuturor. Eu mă numesc Kyle Brown si sunt din New York. Ador câinii și am o iubită atât de drăguță, frumoasă...

      - Ok...de ajuns. spune profesoara întrerupând-i lui Kyle vorbele despre prietena sa. Ce mi-aș dori să am si eu pe cineva așa, să fie mandru de mine si să vorbească atât de frumos despre mine. Asa de dulce. Însă îmi place să cred că există cineva așa și pentru mine, doar nu am gasit încă persoana potrivită.

       - E randul tău să te prezinți. spuse profesoara, uitându-se spre mine.

Oh.. nu!

        - Numele meu este Claire Stone și vin din Seattle. Am 19 ani si pasiunile mele sunt mașinile, literatura și desenul. Imediat ce am terminat prezentarea, au început să se audă șușoteli în spatele meu, ca la fiecare alt student care termina prezentarea. Îmi dau ochii peste cap și mă uit în spatele meu, observând că sursa zgomotului este chiar colega mea de cameră. Îi arunc o privire enervată și apoi mă întorc înapoi, încercând să fii atentă la prezentările celorlați colegi.

    
Nu mi-am dat  seama cât de repede a trecut timpul, dar am văzut că toți se ridicau și se îngramădeau înspre ușă, semn că acest curs s-a terminat. Urmatorul curs este pictura, materia mea preferată. M-am dus la dulapul meu, cu gândul de a-mi lua foile și creioanele.

        Am ajuns rapid în sala de curs, condusă probabil de entuziasm. Am observat ca sala nu este plină, ba chiar e destul de goală.

        Pe ușă a intrat o femeie slăbuță, cu un par blond, lung și ochi de un albastru deschis, apropiat de gri. Era îmbrăcată frumos, cu bun gust, ceea ce este normal pentru o profesoară de arte.

        - Buna tuturor. Eu voi fi profesoara voastra de arte plastice. Ma numesc Kristen Martins și sper că ne vom înțelege foarte bine anul acesta. Acum voi face prezenta, să vă cunosc și eu pe voi.

          După ce face prezența, începem cursul propriu-zis și îmi pregătesc o foaie de hârtie și un creion.

      - Să văd ce puteți. Vreau să desenați orice portret, al primei persoane care vă vine în minte atunci când închideți ochii. Concentrați-vă si va iesi ceva frumos, mai ales ca voi sunteti cea mai avansată grupă, deci am așteptări de la voi. Mult succes!

       Nu am nicio idee ce aș putea desena, dar am făcut exact ce a spus profesoara: am închis ochii și mi-a venit in minte o imagine a unui bărbat. Am luat creionul în mână si am inceput sa ating  foaia de un alb imaculat, aceasta prinzând rapid o culoare neagra. Am desenat întunericul obscur, din care ieșea un băiat cu o privire rece si dură, dar cu niște ochi ca de jad și păr șaten, cârlionțat. Am aplicat câteva umbre. Am inceput sa schițez trăsăturile feței sale parcă perfecte și totuși întunecată. Apoi a urmat cel mai greu moment din desen, ochii săi strălucitori, ochi ce transmiteau o emoție greu de descris.