Dark Soul - HarryStyles FanFiction | Evil's Domination

Chapter 10

      ***
      Azi am avut cea mai lungă zi din toată viața mea. Am fost la cursuri, dar mintea mea nu era acolo, ci la Harry..
      Îmi arunc ghetele și mă arunc în pat, gândindu-mă la ce s-a întâmplat ieri și fluturașii revin. După momentul acela minunat, cel puțin pentru mine, am văzut ceva în ochii lui Harry, ceva care părea a fi regret, iar asta m-a afectat mai mult decât m-aș fi așteptat.
    Drumul spre casă a fost unul tăcut, tensionat, căci Harry nici măcar nu s-a mai uitat la mine și nu mai mi-a adresat niciun cuvânt, lăsându-mă incredibil de confuză și cumva rănită. M-a durut surprinzător de mult comportamentul lui, m-a durut faptul că după sărutul nostru, care pentru mine a însemnat mult, m-a ignorat.
     L-am sunat astăzi de trei ori, i-am lăsat zeci de mesaje, dar nu am primit niciun răspuns. Simt ceva umed pe obraz și realizez că este o lacrimă. Ce îmi face băiatul ăsta?

      Îmi șterg lacrima subtil, amintindu-mi ca este și Amber în cameră.

    - Un băiat, așa-i? întreabă și zâmbește compătimitor.

   Dau din cap aprobator, nevrând sa vorbesc.

   - Uite, și eu am avut o experiență foarte urâtă cu un băiat când eram la liceu și am suferit foarte mult atunci. Însă uite cum am ajuns din vina suferinței pe care mi-a provocat-o. spune și arată spre ea. Nimeni nu îți merită lacrimile, așa că nu mai plânge.

    - Mersi. zic eu.  Cred că m-am înșelat în privința ei, poate am judecat-o greșit la început.

    - Eu mă duc în seara asta la o petrecere, vrei să vii și tu? mă întreabă.

    - Nu am starea necesară, Amber. îi mărturisesc eu.

    - Te vei distra, promit! Doar nu o să stai să plângi în patul ăsta toată noaptea, nu? insistă ea, făcându-mă să îmi dau ochii peste cap.

    - Ok, vin. oftez eu.

    - Ma bucur! chițaie ea. Pot să te aranjez eu? O să arăți superb!

   - Nu e o idee rea. zâmbesc când văd cum sare de bucurie, exact ca un copil care tocmai a primit jucăria mult dorită.

    Ea merge spre dulapul ei și scoate o rochie roșie, mulată și destul de scurtă, ajungându-mi cu câțiva centimetrii sub fund. E foarte diferită față de rochiile pe care le port de obicei, însă îi fac pe plac și o îmbrac. Apoi Amber ia și niște pantofi cu un toc cui, destul de mare, tot roșii. Mă uit ciudat la Amber, nevenindu-mi să cred cum un om normal ar putea merge cu chestiile alea.
   
    - Nu mă încalț în asa ceva! îi spun, gândindu-mă că nu vreau să îmi rup ceva în seara asta.
    - Ba da! Se asortează perfect, o să arate incredibil. Plus că sunt mult mai comozi decât par, crede-mă. spune ea și nu pot să o refuz, deși mi-aș dori.

   Oftez învinsă și îi pun în picioare, încercând să îmi găsesc echilibrul. Cum voi reuși să îi port toată seara?

  O văd foindu-se prin cameră si scoate o placa de îndreptat părul și o trusă uriașă de machiaj. Sper doar ca la final să nu arăt ca un clovn.

     Îmi îndreaptă părul și îl dă cu fixativ după.

     După câteva minute în care mi-a aplicat mai multe straturi de machiaj pe față este gata în sfârșit și, sincer, îmi este frica să îmi deschid ochii.

      -  Poți deschide ochii. Sunt geniala. se laudă ea. Încep să râd și mă uit cu frică în oglindă. Rămân complet uimită. Nu-mi vine să cred cât de bine arăt așa! Machiajul era perfect, nicidecum atât de strident cum îmi imaginasem eu. Eram machiată cu fard negru și tuș, iar buzele îmi sunt date cu un ruj roșu închis.