Dragoste de închiriat

4

Duminică dimineață, JiAna își făcuse un ceai, se îmbrăcă cu o pereche de blugi și o cămașă roșie în carouri și așteptă ca proprietarul să apară. Până să o sune joi seară nu mai vorbise deloc cu el, preferând ca băiatul să îi fi dat un cont în care să depună banii, decât să vină el în persoană să îi ia.

Se uita la video-uri amuzante pe YouTube doar ca să se abțină din a verifica ceasul într-un mod obsesiv. Cu toate că fratele ei o asigurase că Park Jimin este un tip de treabă, și îi spusese să nu se streseze prea mult, ea tot se simțea neliniștită.

Într-un fel sau altul trecu și timpul și se făcu ora prânzului, iar interfonul sună. Descuie ușa, neputând să se hotărască dacă să-l aștepte în prag, cu ușa deschisă, sau dacă să-l lase pe el să o deschidă. În fond, era casa lui. Nici nu mai era nevoie să sune la interfon, putea la fel de bine să folosească cheia. Alese, totuși, prima variantă.

- Bună, JiAna! o salută băiatul, ștergându-și cizmele de preș înainte de a intra.

- Bună!

Tânărul îi întinse o pungă de cadou, fata privindu-l confuză.

- Cu ce ocazie?

- Cadou de casă nouă.

- Oh! Ce drăguț, mulțumesc! aprecie fata, zâmbind.

Așteptă ca Jimin să se dezbrace de geacă și-l pofti în bucătărie, acesta făcând ochii mari de uimire.

- E a treia oară când intru în casa asta și găsesc curat. Prima dată a fost după ce am terminat de zugrăvit și de mobilat, iar a doua oară după ce a trecut echipa de curățenie pe aici, după ce a plecat frac-tu. Felicitări! o lăudă tânărul, parcă nevenindu-i să creadă.

- Mulțumesc. Vrei ceva de băut? O cafea, un ceai? Am niște suc de portocale în frigider, începu fata să enumere.

- Niște suc ar fi perfect, zise băiatul, așezându-se pe scaun.

Fata luă două pahare și turnă suc în amândoua, apoi se așeză și ea pe scaunul din fața lui.

- Te-ai acomodat și cu zona, și cu vecinii? se interesă băiatul, JiAna aducându-și aminte că o mai întrebase asta și prima dată când s-au văzut.

- Da, zona e drăguță. Și vecinii sunt la fel, chiar mi-am făcut o prietenă aici, stă la apartamentul 24.

- 24? întrebă Jimin, nefiind sigur că a înțeles bine.

- Da, și ea stă singură și ne mai ținem companie una alteia.

Jimin o privi îngrijorat, fata neînțelegând. Îl deranjase că își făcuse prieteni? Sau îl deranja faptul că vorbea cu vecinii? Știa de la părinții ei că nu prea există prietenie între vecini, locatarii fiind de obicei egoiști.

- Și poți să o vezi? rosti băiatul cuvintele rar.

- Uhm, da?

- Și poți și să vorbești cu ea?

JiAnei i se făcu pielea de găină, deoarece nu îi plăcea nici tonul tânărului, și nici direcția în care se ducea conversația.

- Da, Jimin, de c-

- Și poate și altcineva să o vadă?

- Da, prietenii mei au văzut-o, și vecinii, și co-

- Oh, doamne! răsuflă tânărul ușurat, ducându-și mâna la piept. M-am speriat pentru o clipă.

Văzând-o că-l privește cu un amestec de teamă și confuzie, băiatul zâmbi, ca să o asigure că este în regulă. Așa află JiAna că apartamentul 24 fusese nelocuit înainte, locatarii vorbind că acolo își face veacul fantoma unei bătrâne, care s-a întors să bântuie pentru că în ultimele luni de viață nu-și mai primise pensia.

- Nu știam că s-a mutat cineva până la urmă acolo, îmi pare bine să aud asta.

- Ahaha, râse JiAna forțat, deși nu găsise nimic amuzant în povestea băiatului.

Dacă înainte abia putea să doarmă noaptea, acum cu siguranță avea să îi fie și mai greu.

- În fine, ai găsit ceva stricat în casă? întrebă băiatul, ridicându-se.

- De ce, sunt fantome și-n casa asta?

- Nu, râse băiatul. Dar Namjoon avea obiceiul de a strica lucruri prin casă. Mi-a rupt două scaune și a pătat și canapeaua cu... uhm, maioneză, adăugă încurcat, ducându-și mâna la ceafă.

- Serios? Namjoon e alergic la proteinele din ou, ești sigur că era maioneză? căzu fata pe gânduri. Oricum, petele de maioneză se scot cu bicarbonat și-

- JiAna! o întrerupse Jimin, privind-o amuzat.

Fata avu nevoie de câteva secunde pentru a se prinde la ce fel de urme de "maioneză" făcuse Jimin referire, strâmbându-se când își dădu seama, tânărul izbucnind în râs. Intrară împreună în cameră, acesta lăudând-o din nou pentru curățenie.

- Mă gândeam să dau comandă de aer condiționat, ești de acord? Și să-l punem acolo, în colț, indică băiatul zona cu mâinile.

- Da, sigur.

- Perfect, o să dau comandă și te anunț.

După ce JiAna îi dădu tânărului plicul cu bani, aceștia își mai petrecură câteva minute vorbind despre cartier, iar apoi Jimin se pregăti de plecare.

- O să vin duminica de acum înainte pentru chirie, e ok pentru tine?

- Da, o să fiu acasă.

- În regulă, atunci. Nu uita, dacă ai vreo problemă, nu ezita să mă suni! îi reaminti băiatul, JiAna zâmbind.

După ce băiatul plecă, se lipi cu spatele de ușă, expirând tot aerul din plămâni. Nu fusese atât de rău pe cât credea că o să fie. Împinsă de curiozitate, deschise punga de cadou adusă de el, scoțând de acolo un bibelou în formă de pisică. Îl duse în cameră, căutând un loc unde să-l așeze, alegând după câteva momente măsuța pe care stătea și televizorul.

Se așeză turcește pe jos, admirându-l. Poate că nu ar fi o idee rea să-și ia o pisică.