Dragoste de închiriat

8

Se spune că primăvara este anotimpul iubirii, și cine ar putea afirma contrariul? Soarele strălucește, vremea se încălzește, copacii înfloresc, iar viața devine, într-o oarecare măsură, mai bună. Cu toate acele păsări cântând vesele și toți fluturii ce abia și-au dobândit aripile, n-ar fi greșit să spui că dragostea plutește în aer. Bine, și polenul, dar nu are rost să vorbim despre alergiile sezoniere, momentan.

În acea primă zi a acestui minunat anotimp, JiAna se trezi cu fața la perete, atât la propriu, cât și la figurat. Nu mai vorbise cu Hoseok de aproape o săptămână, băiatul dispărând din viața ei la fel de rapid precum își făcuse apariția. Acum nu reprezenta decât un alt contact în agenda ei, pe care nu știa dacă să-l păstreze sau să-l șteargă.

Vrând să sfideze vremea frumoasă de afară, se îmbrăcă din cap până în picioare în negru și plecă la facultate. Era departe de a se simți fericită, iar văzându-le pe toate colegele ei îmbrăcate care mai de care în rochii/fuste înflorate și culori vii, nu o ajuta prea mult să scape de starea de iritare.

-    JiAna! o întâmpină Jungkook, punându-și brațul în jurul gâtului ei.

-    Bună, Kookie.

Băiatul făcu câțiva pași înapoi, apoi se învârti în jurul ei, privind-o sfredelitor. JiAna se încrută, neînțelegând de ce anume o cerceta prietenul ei. Jungkook îi luă mâna și se uită atent și la ea, ridicând sprâncele de încântare când observă ceea ce căuta.

-    Aha! Exact cum credeam! Ai fost neliniștită zilele astea! afirmă băiatul, triumfător.

De pe rândul al treilea al amfiteatrului, Hannah oftă exasperată.

-    Kookie, lasă-te de meserie! strigă aceasta la el.

-    Ba nu, uite, am avut dreptate! Și-a ros aproape toată oja de pe unghii! spuse băiatul, ridicându-i JiAnei mâna în aer.

-    Ok, ce naiba se întâmplă? ceru fata explicații.

-    M-am uitat la Sherlock tot weekend-ul și acum încerc să fac raționamente deductive.

JiAna își dădu ochii peste cap și își făcu loc pe lângă el ca să se așeze lângă Hannah. Jungkook își găsi cu ușurință alt cobai pe care să-și facă deducțiile, alegând o fată a cărei fustă mulată pe corp era la limita decenței. Nu era nevoie de un detectiv particular ca să își dea seama că fetei îi făcea plăcere să-l aibă pe Jungkook roind în jurul ei după "indicii", zâmbetul ei tâmp fiind ușor de interpretat.

-    Ești ok? o întrebă Hannah pe JiAna.

-    Mda. Nu prea. Nu.

-    Încă niciun semn de la Hoseok?

-    Naiba să-l ia și pe ăla.

Hannah oftă, punându-și mâna pe spatele fetei, mângâind-o compătimitor. Îi părea rău că prietena ei fusese lăsată cu ochii în soare de tipul ăla, mai ales că era atât de încântată de persoana lui.

-    Ai vrea să mergem la Carnaval în seara asta? propuse blonda.

-    Ce să facem acolo?

-    Nu știu, vedem și noi cum e, spuse fata, ridicând din umeri.

-    O să văd dacă am chef să ies din casă.

Își sprijini bărbia pe antebrațe, urmărindu-l pe Jungkook cum se dădea în spectacol cu noile lui așa-zise abilități. Fără să știe de ce, gândul îi zbură la Emma, care sigur nu s-ar fi lăsat impresionată de talentele neștiute ale băiatului. Zâmbi, venindu-i o idee.