Dragoste de închiriat

18

Ajunsă acasă, își aruncă adidașii cât colo, adună hainele de pe pat și le aruncă în dulap, fără să se mai obosească să le împăturească. Oricum nu avea atâta timp la dispoziție. Luă un prosop curat și intră în baie pentru a face un duș.

De pe marginea chiuvetei, ecranul telefonului se umplea cu mesaje de la Emma și Jungkook, care nu știau motivul pentru care JiAna dispăruse așa repede. Adevărul era că nici ea nu știa de ce se agita în halul ăsta. Își duse mâna la piept, simțind inima bătând atât de tare, încât credea că o să explodeze în orice moment.

- Ce-ai, mă, idioato? își înjură propria inimă.

Ieși din cadă câteva minute mai târziu, însă, din neatenție, alunecă pe gresie și căzu pe jos. Înjură cu voce tare, deoarece nu dură mult până să simtă o durere fulgerătoare în glezna stângă.

- Ei, drăcie!

Încercă să miște piciorul, dar nu făcu altceva decât să intensifice durerea. Inspiră adânc, gândindu-se ce ar trebui să facă. Era singură acasă, căzută în mijlocul băii, fără a putea măcar să se intindă după telefon.

- Hai, pe bune? Acum ți-ai găsit? se adresă piciorului în cauză.

La o privire mai atentă, glezna părea că se umflase. Preferă să ignore detaliul ăsta. Oftă, moment în care soneria de la ușă a început să sune. Pentru o clipă, uitase complet de Jimin. Oare dacă ar fi țipat, ar fi auzit-o și ar fi intrat? Altă alternativă nu avea, așa că țipă cât putu de tare după ajutor. Strigătul ei fu auzit, căci ușa se deschise, Jimin pășind în casă.

- JiAna? spuse tânărul cu o voce răgușită.

- Jimin, închide ochii și rămâi lângă ușă! țipă JiAna, din nou.

Fata se uită în dreapta și-n stânga, căutând ceva cu care să se acopere. Poate că nu fusese o idee chiar așa bună să lase ușa de la baie deschisă.

- JiAna, ce s-a întâmplat? întrebă Jimin, îngrijorat.

- Fă cum ți-am zis!

- Unde ești?

- În baie. Și sunt goală, stai acolo.

- Oh. Am nimerit într-un moment prost?

JiAna își dădu ochii peste cap. Îi stătea în caracter să nimerească numai în momente proaste, dar acela nu era unul dintre ele.

- Nu, Jimin, am căzut și cred că mi-am rupt piciorul, răspunse. Am nevoie de ceva cu care să mă îmbrac.

- Să-ți iau ceva din dulap și să-ți arunc în baie? propuse băiatul.

- Da, bună idee.

Îl auzi pe Jimin intrând în cameră, JiAna prinzându-și capul în palme, nevenindu-i să creadă situația în care a ajuns. Glezna chiar se umflase, iar durerea era destul de greu de suportat.

- Ok, vin hainele, spuse Jimin, vârîndu-și numai brațul în baie, aruncându-i fetei îmbrăcămintea.

- Jimin, cum crezi că o să îmbrac eu blugii dacă nu-mi pot mișca piciorul? se răsti fata la el.

- Oh! Scuze, stai puțin.

"De parcă aș putea pleca undeva..." gândi JiAna, folosind tricoul pentru a se șterge de apă.

- Ai vreo rochie? strigă Jimin din cameră.

- Da, deschide dulapul din dreapta.