Dragoste de închiriat

9

Sâmbătă dimineață JiAna se trezi la ora 8, înjurând alarma telefonului care răsuna în toată casa. Se ridică cu greu în capul oaselor, căscând cu poftă înainte de a se trânti din nou cu capul pe pernă. În cameră era destul de întuneric, din pricina draperiilor ce erau trase pentru a bloca lumina, câteodată enervantă, a soarelui. De asemenea, motanul torcea lipsit pe griji pe pernă, făcând-o pe fată să vrea să mai închidă ochii măcar pentru 10 minute.

În cele din urmă, cedă tentației somnului mult prea dulce. În fond, era abia 8, Jimin nu venea mai devreme de ora prânzului, ceea ce însemna că avea timp suficient pentru a face curat prin casă.

În visul ei gătea un pandișpan, de existența căruia se părea că uitase că se afla în cuptor, deoarece casa se umpluse de fum, declanșând alarma de incendiu din bucătărie. Sunetul asurzitor nu era, în realitate, atât de puternic precum i se părea în vis; nici măcar nu avea o alarmă de incediu, zgomotul fiind provocat de soneria de la intrare.

- Ce naiba... comentă, buimacă.

Aruncă pătura de pe ea cât colo, împleticindu-se până la ușă. Era destul de sigură că persoana care sunase era Emma, așa că nu se mai obosi să se uite pe vizor și deschise direct.

- Bună dimineața, JiAna! o salută Jimin, vesel.

Fata făcu ochii mari, luată prin surprindere.

- N-neața, mormăi, rușinată.

Îi făcu loc să intre, trecându-și la repezeală o mână prin păr pentru a-l face, cât de cât, să stea. Întreaga situație i se părea penibilă. Să fi dormit mai mult decât trebuia? Își încrucișă brațele la piept, jenată că era îmbrăcată doar în pijamale, iar ochii îi avea probabil umflați de somn.

- Iartă-mă dacă te-am trezit din somn, ar fi trebuit să anunț că o să vin mai devreme, spuse Jimin.

- Nu, e în regulă, stai liniștit. Să-ți fac o cafea?

- Nu-i nevoie, mă cam grăbesc, zise tânărul.

Abia atunci observă fata că Jimin era îmbrăcat elegant, la costum și cravată, la fel ca în seara în care dăduse peste el la restaurant. Se scuză și intră în cameră pentru a pregăti plicul cu bani, însă nu înainte de a trage pe ea un halat și de a se pieptăna. Mereu îi stătea părul ciufulit când se trezea. Verifică și ceasul telefonului, acesta indicând puțin trecut de ora 9. De ce naiba venise așa devreme?

Se întoarse la Jimin cu banii, Michi ieșind odată cu ea pe ușă, privindu-l curios pe băiat.

- Oh, acesta e micuțul! spuse tânărul, lăsându-se pe vine pentru a-l mângâia.

Motanul, însă, nu era atât de comunicativ cu străinii, astfel că îl scuipă în stilul caracteristic felinelor, apoi dispăru în baie. 

- Scuze, nu-i prea prietenos, îl scuză JiAna.

- Nu-i problemă, avem timp să ne împrietenim, zise tânărul, ridicându-se.

Luă plicul de la fată și-l puse în buzunarul ascuns al sacoului, aceasta întrebându-se unde dispăruse veșnicul lui rucsac negru.

- JiAna, poți să mă ajuți cu ceva?

- Uhm, dacă pot, sigur.

Jimin strânse din buze și indică spre nodul de la cravată, care era făcut aiurea. Fata zâmbi și se apropie de el, desfăcându-i cravata. Parfumul lui bărbătesc îi invadă nările, trezindu-i și mai mult curiozitatea. Să fi avut vreo întâlnire de afaceri sâmbata dimineața? Destul de puțin probabil, totuși.