Dragoste de închiriat

1

Seon JiAna avea 20 de ani și era studentă în anul II la Facultatea de Sociologie din cadrul Universității din Busan. Acea zi de la începutul lui ianuarie o găsise extrem de emoționată, aflându-se într-o mică cafenea de la periferia orașului, așteptând un om pe care nu îl văzuse niciodată. Se juca cu șervețelul de hârtie în mână, mototolindu-l, aruncând din când în când câte o privire pe fereastra aburită. 

Oare care dintre acei oameni care treceau pe lângă cafenea să fie Park Jimin? Nu îi plăcea să cunoască oameni noi, astfel că avu dificultăți în a alege cu ce să se îmbrace pentru a face o primă impresie bună. În cele din urmă alesese o pereche de blugi negrii, un pulover roz, iar părul brunet îl aranjă sub forma unor bucle.

- Pot să vă mai aduc ceva?

Fata tresări la întrebarea chelnerului, fiind prinsă în propriile gânduri. 

- Nu, e în regula, zise ea rapid, răsucind cana de ciocolată calda aproape goală. 

Din cauza emoțiilor, și vrând să se asigure că nu întârzie, ajunsese la cafenea cu o oră mai devreme. Profită de timp ca să își repete în gând replicile.
Oftă, prinzându-și capul în palme. De ce se stresa atât? Era o simplă întâlnire cu proprietarul garsonierei închiriate de fratele ei, nu vreo întâlnire cu un posibil iubit. Nici nu intenționa să își facă un iubit prea curând, facultatea ocupându-i tot timpul.

Proprietar:
Hei, am ajuns. Unde ești?

Trase o gura de aer, inima începând sa ii bata mai tare in timp ce tasta răspunsul la mesaj. Își aranja grabita parul și scutura câteva scame imaginare de pe pulover.  

- JiAna? 

Fata ridica capul, in dreptul mesei văzând un tânăr brunet, îmbrăcat cu ceea ce părea o cămașă albă, peste care avea un pulover maro. 

- Da, răspunse după câteva secunde. 

Baiatul se așeza pe locul liber din fata ei, zâmbind. 

- Îmi pare bine să te cunosc, JiAna. 

- Și mie, domnule Park. 

Tânărul rase, obrajii JiAnei căpătând o nuanță roșiatică. Nu se aștepta ca proprietarul să fie atât de tânăr, și probabil că nici acesta nu se aștepta ca fata să i se adreseze cu "domnule".

- Ai ajuns de mult? întrebă, deschizând meniul de pe masă.

- Nu, acum vreo 10 minute, minți JiAna.

Ochii ii căzura imediat pe cana din fata ei, sperând ca tânărul să nu o observe, sau măcar să creadă ca se afla acolo dinainte să fi ajuns ea. 

- E prima dată când vin aici, anunță proprietarul.

JiAna doar zâmbi, fâstâcindu-se pe scaun. De ce nu ii spusese fratele ei că era atât de tânăr? Nu părea să aibă mai mult de 21-23 de ani. Trăsăturile feței erau frumos conturate, cu nasul micuț, tenul fără cusur, iar ochii ii păreau a fi căprui, dar nu era sigura din cauza luminii. 

- Eu o să iau o cafea. Vrei și tu? o întrebă, ridicând ochii din meniu. 

Răspunsul fetei veni mult prea rapid, sub forma unei încuviințări din cap. Regretă imediat, deoarece ei nu ii plăcea cafeaua, dar era mult prea rușinată ca să-l mai refuze. Pentru o studentă la Sociologie, era mult prea timidă.

- Ok.

Puse meniul înapoi pe masa, uitându-se prin cafenea după un chelner. Cel din urma îi prinse privirea și veni de îndată la masa lor.