Dragoste de închiriat

16

-          două săptămâni mai târziu –

JiAna ridică capul din telefon, încercând să-și dea seama în care dintre acele blocuri identice era cel în care locuia Jimin.

-          Cel cu frizeria... vorbi pentru ea, înaintând pe stradă, până când zări micul salon de la parterul blocului.

Era prima dată când Jimin o rugase să vină ea să aducă banii pentru chirie, deoarece el se simțea rău. Sună la interfon, băiatul răspunzând imediat, încât ai fi zis că stătuse lipit de dispozitiv până în acel moment. Fata se aranjă în oglinda liftului, încercând să-și dea seama dacă să lase deschis al treilea nasture de la cămașă sau nu. Alesese să nu; faptul că i se vedea decolteul nu i-ar fi adus o reducere.

Încă zâmbea pe seama gândului când păși afară din lift, Jimin așteptând-o în prag, cu ușa deschisă. Dacă de obicei băiatul era destul de prezentabil, i se părea ei, de data aceasta era exact opusul. Purta o pereche o pantaloni de trening gri, un tricou lălâi albastru, părul îi era răvășit și lipit de fruntea transpirată, iar barba nerasă.

-          Uhm... hei. Te simți bine? îl întrebă fata, intrând cu timiditate în casă.

-          Gripă, viroză, habar n-am, răspunse tânărul, scoțând o batistă din buzunar.

O pofti în sufragerie, JiAna ocupând un loc pe canapeaua neagră din piele. Băiatul dispăru în bucătărie, probabil pentru a duce ceva de băut. Profită de faptul că rămăsese singură ca să arunce o privire în jur: un televizor cu plasmă, două calculatoare în colțul camerei, o bibliotecă plină cu cărți. Privindu-le mai atent, își dădu seama că erau din domeniul IT, aceleași cărți găsindu-le și în garsoniera ei, deoarece Namjoon nu se obosise să le ia cu el.

Cu excepția șervețelelor aruncate la nimereală pe măsuța de cafea, și a cutiilor de pastile, în sufragerie era destul de curățenie. Jimin își târșâi picioarele înapoi, ținând în mâini o cană cu apă caldă și un pahar de suc.

-          Scuze de deranj, spuse, strângând în pumni toate șervețelele, ca apoi să le arunce la coșul de gunoi de lângă birou. Habar nu am cum am răcit în halul ăsta.

-          Da, am auzit și eu că e viroză, spuse fata.

Băiatul se trânti lângă ea, luă un pliculeț de Fervex de pe masă și-l dizolvă în cana de apă.

-          De două zile numai cu porcăriile astea trăiesc, zise, strâmbându-se după ce dădu pe gât lichidul. Au un gust groaznic!

-          Adică n-ai mâncat nimic de două zile? aproape se răsti fata.

-          Ba da, vreo doi biscuiți.

JiAna se încruntă la el. Nu înțelegea cum Rose putuse să-l lase pe tânăr să ajungă în starea aceasta, când se presupunea că ea ar fi trebuit să aibă grijă de el. Dar, dacă se gândea mai bine, nu observase nimic care să demonstreze că în acea casă mai locuia cineva.

-          La naiba, Jimin, trebuie să mănânci, cum altfel o să-și ia corpul energie?

-          Nu-mi trebuie energie, spuse băiatul, ridicând din umeri.

Ceva era schimbat la el. Părea mai indiferent, mai lipsit de chef de viață, iar zâmbetul îi pălise; iar fata nu credea că doar din cauza răcelii.

-          Nu ți se pare cald aici? o întrebă, ștergându-și fruntea de transpirație cu dosul mâinii.

Fata îndrăzni să-i atingă obrazul, degetele arzându-i la contactul cu pielea. Pentru că avea febră, nu din cauza fiorilor unei iubiri încă necunoscută. Sau cine știe.