Emma Potter

Cap#8

-Ce citesti? întreba Hermione curioasa
-Este o...poveste sa zicem...
-Da?Vrei sa o citesti cu voce tare? Intra Ron in vorba.
-De cand te intereseaza pe tine povestile?Si cărțile in general?întreba Ginny curiosa
-Ma intereseaza,doar ca nu toate...spuse Ron cu un aer înțelept.
-Asa citeste,Emma...O indemna Ginny
-Ok...sper ca aveti o păturică sa o strangeti in brate, in caz ca vi se face frica.Hm Hm Hm-isi drese Emma vocea
"Sătenii din Little Hangleton încă îi spuneau „Casa Crup-
lud”, deşi trecuseră mulţi ani de când familia Cruplud locuise
acolo. Casa era situată pe un deal, dominând satul, unele
dintre ferestre fiind acoperite cu scânduri, cu ţigle lipsă din
acoperiş, iar iedera îneca nestăvilită faţada. Deşi odată un co-
nac impunător, şi de departe cea mai mare şi mai impresio-
nantă clădire pe o distanţă de câţiva kilometri împrejur, „Casa
Cruplud” era acum invadată de igrasie, abandonată şi
nelocuită.
Localnicii din Little Hangleton erau cu toţii de acord că
vechea casă le inspira teamă. Acum o jumătate de secol, se
întâmplase în ea ceva ciudat şi îngrozitor, ceva despre care
sătenilor mai în vârstă le plăcea să discute când nu mai aveau
subiecte de bârfă. Povestea fusese întoarsă pe toate părţile de
atâtea ori, şi fusese „înflorită” în atâtea locuri, încât nimeni nu
mai ştia exact care era adevărul. Totuşi, fiecare versiune a
poveştii începea în acelaşi fel: „cu cincizeci de ani în urmă, la
ivirea zorilor, într-o frumoasă dimineaţă de vară, pe când Casa
Cruplud era încă bine îngrijită şi impunătoare, o servitoare
intrase în salon şi îi găsise morţi pe cei trei membri ai familiei
Cruplud”.
Urlând, servitoarea coborâse în fugă dealul în sat şi adu-
nase în jurul ei câţi oameni putuse.
— Zăceau acolo cu ochii larg deschişi! Reci ca gheaţa!
Încă îmbrăcaţi de cină! le zisese ea.
Poliţia fusese chemată imediat şi întregul Little Hangleton
fusese cuprins de nebunie, de curiozitate şi de un entuziasm
mascat fără prea multă măiestrie. Nimeni nu-şi răcise gura pretinzând că îi părea prea rău după familia Cruplud, pentru că
toţi membrii ei fuseseră chiar urâţi de săteni.
Bătrânii soţi Cruplud fuseseră bogaţi, snobi şi grosolani,
iar fiul lor, Tom, ajuns la maturitate, fusese şi mai şi. Toţi
sătenii erau curioşi să afle identitatea ucigaşului, fiindcă era
cât se poate de clar că trei oameni aparent sănătoşi nu puteau
să moară din cauze naturale, toţi în aceeaşi noapte.
În acea seară, „La Spânzuratul”, localul satului, a avut
parte de o vânzare nemaiîntâlnită până atunci. Tot satul venise
să discute despre crime. Şi nu venise degeaba! Sătenii
fuseseră răsplătiţi când bucătăreasa familiei Cruplud apăruse
din senin în mijlocul lor şi anunţase în localul cufundat subit
în tăcere că un om pe nume Frank Bryce tocmai fusese arestat.
- Frank! exclamară mai mulţi săteni. Niciodată!
Frank Bryce era grădinarul familiei Cruplud. Trăia singur
într-o cabană amărâtă, pe terenurile „Casei Cruplud”. Frank se
întorsese din război cu un picior ţeapăn şi cu o aversiune
cumplită pentru mulţimi şi zgomote puternice. Lucrase pentru
familia Cruplud de la început.
Urmă o îmbulzeală, care mai de care oferindu-se să-i cum-
pere bucătăresei de băut, pentru a auzi cât mai multe detalii.
- Eu am zis mereu că era ciudat, le spuse ea sătenilor care
îi sorbeau fiecare cuvânt, după al patrulea pahar de vişinată.
Foarte neprietenos. Sunt sigură că, dacă i-aş fi oferit o ceaşcă
de ceai şi de o sută de ori, tot n-ar fi acceptat-o! Niciodată n-a
fost dornic de companie, niciodată!
- Ei, şi tu, acum, zise o femeie de la bar, omul a trecut
printr-un război greu... Lui Frank îi place viaţa liniştită. Nu
văd de ce ar fi ăsta un motiv să...
- Cine altcineva mai avea cheia de la uşa din spate, poţi să-
mi spui? răcni bucătăreasa. Dintotdeauna a existat o cheie de
rezervă în cabana grădinarului! Uşa din spate n-a fost forţată
azi-noapte! Nici o fereastră spartă! Frank n-a avut decât să se