Vreau să îmi cer scuze pentru că n-am mai postat dar am avut probele de bilingv si mno.. scuze pentru greşeli(asta în caz că o să fie)da mi-i lene să corectez. sper să vă placă !! :))
După două săptămâni în care eu şi Adam ne-am apropiat din ce în ce mai tare, parcă totul a început să revină la normal. Eu şi tata ne-am obişnuit sa fim numai doi, şi cu ideea de a ne întreţine şi ajuta unul pe celălalt, iar despre Chase.. am aflat că e un mare curvar. A lăsat-o şi pe Steff, şi acum iese cu nu ştiu care piţipoancă din liceu.
După o zi plin de proiecte, teme şi chestii, în sfârşit am ajuns acasă. Am intrat şi am închis uşa după mine.
- Ce ai pățit ? mă întrebă tata în timp ce îmi punea supă in farfurie.
- Ghici cine s-a mutat la noi la şcoala ? spun trântindu-mi geanta le hol. Îmi trag un scaun şi mă aşez la masă.
Înainte să-mi răspundă, Adam intră pe uşa de la bucătărie.
-Hey.. spuse el cu o față tristă.
-Bună Adam, ce mai faci ? îl întrebă tata.
- Ăăăă... Bine.
-Adam! ce faci aici ?!
-Trebuie să-ți spun ceva..
În clipa următoare sună telefonul. Bun moment! la naiba cu toate.
- Mă duc eu să răspund! spune tata, lăsând oala cu supă pe masă.
- Ce faci aici ? întreb eu după ce iese tata din bucătătie.
- Nu ştiu cum să-ți spun...
- Zi odata !
- Nu, nu ştiu ce să fac... Mătuşa mea.. Nu apucă să termine, că intră tata în bucătărie.
- Am vorbit cu părinții lui Adam.
- Ei...şi.. ? întreb eu indiferentă.
- Şi va trebui să plec! spuse Adam..
- Ce ?! dar..de ce ?! strig stupefiată.
- Mătuşa mea pleacă în Franţa cu job-ul, iar eu va trebui să mă întorc la părinții mei ...
- Dar nu.. nu-i corect! spun, simţind cum mi se adună lacrimile în ochi.
- Lucy..
- Niciun Lucy! strig enervată. Mă ridic de la masă, mi-a pierit pofta de mâncare.
- Voiam să zic că am vorbit cu părinții lui Adam şi le-am spus că poate rămâne la noi.
- Ce?!
- Da. Răspunde tata, zâmbindu-mi larg.
Am fugit şi l-am străns în brațe.
-Nu domnule.. e prea mult pentru dumneavoastră.. se scuză Adam.
- În primul rând nu e mult pentru mine, părinţii tăi au spus că vor trimite bani lunar, asta rămâne de stabilit, şi în al doilea rând eu nu sunt domnule cu tine. Spune-mi Tony.
- Mulțumesc mult, dar nu vă pot spune Tony.
- Atunci îți voi spune şi eu ție domnul Adam.
- Ăăăă...
Toți am începură să râdem.
- Dar tata? de ce faci asta? îl întreb eu. Ştiu că se înţeleg bine, dar totuşi..
- În primul rând, ştiu cât înseamnă pentru tine. Şi în plus, suntem numai doi într-o casă imensă şi goală. O gură de hrănit în plus nu e mare lucru. Zâmbesc larg.
- Vreţi ceai? întreabă tata, ducându-se spre cămară.
- Nu mulţumesc, spun eu. Adam?
- Ăăăm.. nu mersi. Am băut mai devreme nişte apă.
- Bine, spune tata.
Îl iau de mână pe Adam şi ne îndreptăm către balcon.
Am deschis uşa de sticlă şi am ajuns pe balconul din dreptul camerei mele. Am aşezat un pachet de ţigări pe măsuță de sticlă şi mă aşez pe unul dintre fotolii. Adam se aşează pe fotoliul din faţa mea, aprinzându-şi o ţigară.
Liniştea fu întreruptă de tata, care intra in balcon.
-Hai hai. la culcare, mâine aveți şcoală.
- Imediat tata, mai stăm puţin, e doar zece jumate.
-Bine, dar nu mai staţi mult, spune tata făcând cu degetul în semn de: ''sunt cu ochii pe voi''.
- Apropo, Adam unde doarme ? întreb eu curioasă.
-Păi în camera de lângă camera ta... cea în care depozitam lucruri... am făcut eu curat cât ați stat voi pe balcon
-Bine
-Vă mulțumesc, zâmbi Adam
-Nu ai pentru ce.
-Atunci, noapte bună.
-Noapte bună
Tata ieşi din balcon, iar noi am mai rămas puţin să povestim.
CITEȘTI
Stay high
Jugendliteratur"Am trăit mereu in trecut, dar vreau să incep o viață nouă... vreau să uit tot ce s-a intamplat, să las trecutul... Nu pot uita ce i s-a intamplat mamei mele, dar mă voi razbuna", gândea Lucy cu lacrimi in ochi când se uita la pozele cu mama ei.
