Stay high

Capitolul 17

Capitol needitat :)

Eram speriată, foarte speriată. Aş fi făcut ceva dar privirea îmi era blocată pe ei. Rolurile s-au inversat, Jack fiind deasupra. Adam era tot plin de sânge.

Noroc că Nick şi Joe au sărit să-i despartă. I-au luat unul de pe altul, depărtându-i. Nu l-am mai văzut aşa pe Adam. Era plin de vânătăi şi sânge.. respira sacadat şi durerea i se putea citi pe faţă... şi era doar vina mea. M-am apropiat de el, ştiind că sunt singura care îl poate calma. Mi-am pus uşor mâna pe braţul său încordat, simţind imediat cum se calmează. Mi-am plasat două degete pe obrazul lui şi l-am mângâiat uşor, zâmbind.

-Du-te la Jack, i-am spus lui Joe.

-Dar cu Adam? întreabă el dându-i drumul.

-Am eu grijă de el. Joe a dat din umeri şi s-a dus către Jack care era mai ceva ca un leu scăpat din cuşcă. L-am strâns în braţe pe Adam, simţind cum toţi muşchii i se relaxează. M-a strâns atât de tare în braţe, simţeam că mă sufoc. Mi-am lipit capul de fruntea lui transpirată. Câteva şuviţe de păr căzându-i pe faţă. Arăta periculos. Dacă nu îl cunoşteam aşa bine, şi eu m-aş fi speriat. I-am simţit respiraţia caldă lovindu-se de buzele mele. Mi-am umezit buzele şi am pus capăt momentului, unindu-mi buzele de ale sale, distrugând astfel, orice spaţiu gol care ne despărţea. Mi-am încolăcit mâinile în jurul gâtului său, el prinzându-mă de şolduri. M-am despărţit de el, zâmbindu-i. L-am luat de mână şi m-am apropiat de ceilalţi când am văzut că au reuşit să-l calmeze pe Jack. Erau aşezaţi pe o bordură, aşacă am venit şi noi, aşezându-ne în faţa lor. Adam i-a aruncat o privire ucigătoare lui Jack.

-Ne vrem partea, am rupt eu tăcerea.

-Mai comentezi, căţea? A spus Jack, scuipând pe jos. M-am lăsat pe genunchi, ajungând la înălţimea lui. Eram gata să sar pe el să îi zic ceva, dar Adam m-a strâns de braţ, uitându-se urât la mine.

- Ce fraier! exlam eu stupefiată. I-am auzit pe băieţi murmurând.

-M-ai făcut cumva fraier? spuse el încercând să se ridice, dar a fost prins de Nick şi Joe.

-Nu eu, mă-ta, spun eu ridicându-mă în picioare.

-Ajunge! până aici! spuse el scăpând din strânsoare. M-am dat automat doi paşi în spate, dar m-am izbit de perete, neavând unde să mai merg. Îmi era frică de el... cred că era singurul lucru de care îmi era frică.. dar nu voiam să-l las să vadă asta. Nu sunt marioneta lui să îl las să îmi facă ce vrea.

-Las-o în pace! a urlat la el Adam, izbindu-l de peretele dur. Jack a gemut, încercând să se ridice, dar a fost prins de braţele puternice ale băieţilor.

-Hai acasă, mă roagă Adam, trecându-şi mâna prin părul ciufulit.

-Dar marfa? îl întreb eu mai mult exasperată.

-Duceţi-vă, spuse Joe, făcându-ne semn că vor avea ei grijă de tot. Adam m-a luat de mână şi m-a "târât" spre casă. Niciunul nu a spus nimic tot drumul, liniştea instaurându-de între noi. Cum am ajuns în casă, Adam a încuiat rapid uşa, lăsându-se pe genunchi, ajungând sâ stea în fund pe jos. M-am lăsat şi eu pe genunchi, plasându-mi mâinile pe genunchii lui. I-am ridicat bărbia cu două degete, încercând să schiţez un zâmbet, dar cum i-am văzut faţa îndurerată, plină de vânătăi, n-am mai putut zâmbi. Simţeam că mi se rupe inima văzându-l aşa. Mă simţeam de parcă mi s-a înfipt un cuţit în inimă, cineva învârtându-l uşor, încet.

-Îmi pare rău, a fost tot ce am putut spune. Spre surprinderea mea, m-a luat de mână şi s-a ridicat. Am urcat scările, dar eu l-am tras după mine, până la baie. L-am aşezat pe marginea căzii, scoţând din sertar nişte pansamente şi dezinfectant. I-am curăţat rănile, şi i le-am bandajat cu grijă. Am încheiat prin al săruta în colţul gurii, după care l-am luat de mână şi l-am tras spre dormitor. S-a trântit în pat, sigur era epuizat. M-am întins lângă el şi am tras pătura pe noi. Cred că e supărat pe mine.. "crezi? sigur e! uite cum arată din cauza ta!" Hai serios, până şi conştiinţa mă urăşte.. "Toată lumea te urăşte!" Taci, lasă-mă! Nu mă ajuţi, încerc eu să scap de vocea interioară. "Dar nici nu vreau." Mi-am scuturat capul încercând să-mi alung gândurile. M-am întors pe partea opusă, crezând că Adam e supărat pe mine. Lacrimi amare şi-au făcut apariţia, începând să plâng silenţios pe perna moale. Inima mi-era sfărâmată, iar singurul lucru care se auzea efau suspinele mele în întuneric. Toate ideile şi gândurile mele au fost spulberate de două braţe puternice, care m-au strâns tare. Adam m-a strâns puternic la pieptul lui, adâncindu-şi capul în părul meu, simţind cum îşi arcuieşte buzele şi zâmbeşte. M-am ghemuit la corpul lui cald şi am adormit.

***

Mă trezesc într-o încăpere întunecată. Îmi deschid ochii încet. În mijloc este un pat.. mai degrabă o saltea veche şi prăfuită, iar lângă o măsuţă de lemn. Încerc să mă ridic de pe scaunul pe care stau, dar mâinile îmi sunt legate la spate. Piciorele desculţe ating podeaua rece, trimiţându-mi fiori în tot corpul. Sunt doar în lenjeria intimă. Mă uit în jur, în speranţa de a găsi ceva cu care să mă dezleg, dar nu văd nimic. Uşa este trântită de perete şi îl văd pe Jack intrând în cameră. Mi-a zâmbit pervers, apropiindu-se de mine. A venit spre mine cu paşi înceţi. Cu fiecare pas se apropia mai mult de mine. Deja tremuram. Nu voiam să ştiu ce urma să se întâmple, dar deja ştiam.

-Nu te apropia! lasă-mă în pace! am strigat eu, dar fără folos.

-Nimeni nu te aude aici, păpuşă, zice el malefic.

Sunt zguduită de două braţe puternice. Mă trezesc plângând. Mă uit în jur şi mă ghemuiesc la pieptul lui Adam. Las lacrimile să curgă. A fost doar un vis, îmi repet eu în gând. Doar un simplu vis. Unul urât care va trece..

*Perspectiva lui Adam*

Mă trezesc când o aud pe frumoasa mea plângând. Mă ridic rapid din pat, luând-o în braţe. Încep să o zgudui ca să o fac să se trezească. Îşi deschide timid ochii şi se uită în jur speriată. Mă vede şi se ghemuieşte la pieptul meu, suspinând. O mângâi uşor, spunându-i că a fost doar un vis.