Stay high

Capitolul 19

-Alo? Raspunse Adam putin confuz, pornind difuzorul ca sa aud si eu.

-Hei iubi! Striga ea. Ce faci?

-Uhmm... bine.. tu? Asa deci, nu il deranjeaza ca ii spune iubi. Bine..

-Bine. Uhm... m-au rugat Joe si Luc sa te chem aici.

-Doar pe mine? Intreaba el ridicand o spranceana.

-Uhm... pe tine si.. cum o cheama? .. Lucy! Asa... spuse ea redresandu-si glasul, simtind cum scrasneste dinti.

-Oh.. cand?

-Maine... e Craciunul. O sa fie o petrecere de milioane. O sa vina o gramada de lume.

-Pai... nu stiu, spuse el uitandu-se la mine. Am dat rapid negativ din cap. Nu voiam sa merg... e primul Craciun fara mama.. vreau sa il petrec in liniste, cu familia si cu Adam. Nu vreau sa imi fac de cap, nu ma simt in stare. Doar cand ma gandesc la ideea de Craciun fara mama, ma intristez. Imi este imposibil sa cred si nici nu vreau sa accept ca ea nu mai e langa mine. De-aia am inceput sa fumez si sa ma droghez. Cand imi iau doza de fericire ma trezesc din nou in lumea mea roz cu unicorni si curcubee pe cer, iar eu nu vreau sa se termine. Ma fac sa ma relaxez, sa uit de tot si pentru o perioada scurta de timp sunt fericita. Nu pot trai fara doza mea de fericire. Asa cum nu pot trai fara Adam. Sper sa ma inteleaga.

-Uhm... Jess, te sun eu mai incolo sa iti spun. Trebuie mai intai sa vorbesc cu Lucy.

-Bine.. pa, se bosumflă ea. Adam doar îşi roteşte ochii enervat şi îşi pune telefonul pe etajeră.

Adam inchise telefonul si isi indrepta privirea catre mine.

-Deci nu vrei sa vii?, ma intreaba el.

-Adam... e primul meu Craciun fara mama. Vreau sa stau acasa cu tine si tata. Vreau sa am un Craciun normal. Stii ca imi este greu.

-Pai da Lucy, protestează el, tocmai de asta. Esti prea stresata si prea trista. Incerc sa te scot cumva din aerul asta inchis, dar tu ramai tot timpul acasa. Distreaza-te si tu.

-Adam, ti-am spus ca vreau sa stau acasa. Te rog intelege-ma, mă repet eu. Nu înţelege, şi nici nu vrea să înţeleagă ce e mai bine pentru mine.

-Tu nu intelegi, se enervează el. Nu iti face bine sa stai atata timp in casa. Iesi si distreaza-te! O sa se rezolve. Te rog vino, se milogeşte acesta de mine.

-Am spus ca nu vin. Punct. Spun eu incrucisandu-mi bratele la piept.

-Atunci o sa te iau cu forta, striga el venind la mine incepand sa ma gadile. Am început sa rad 8n hohote, dar în momentul asta eram stresata si suparata, si nu aveam niciun chef. Incercam sa ii spun sa ma lase, dar nu ma asculta.

-Adam ajunge! Am reusit eu sa strig. S-a departat de mine zambind, dar cand a vazut ca sunt serioasa, si-a trecut nervos mana prin par.

-Cu tine nimeni nu se poate intelege, spune el, mai mult pentru el.

-Dar nu ma intelegi Adam! Strig eu la el. Te gandesti doar la tine! Vrei sa mergem ca tu sa te distrezi, dar la mine te gandesti?! Nu!

-Eu sunt egoistul si cel care nu se gandeste la tine?! Vreau sa te scot de aici ca sa te distrezi si sa mai uiti de probleme si de stres, si tot eu ma gandesc doar la mine?! Striga el la mine nervos. Lacrimile mi-au impaienjenit ochii. A iesit din bucatarie trantind usa dupa el. M-am prabusit pe scaunul din fata mea si mi-au pus capul in palme. Incercam sa ma linistesc, nu am motive sa plang. Mi-am sters lacrimile cu podul palmei si am strans resturile ramase din bucatarie. Am iesit din bucatarie, punandu-mi sortul in cuiul din usa si m-am dus la baie sa ma spal. M-am rezemat de marginea chiuvetei, uitandu-ma la mine in oglinda. M-am clatit cu apa rece pe fata si am iesit din baie, mergand cu pasi lenesi catre camera mea. Adam statea intins cu laptopu-ul meu in brate si cu castile in urechi. Prima oara se uita la mine, dar dupa aceea isi schimba directia, privind in ecranul lapopul-ui. Am deschis gura vrand sa zic ceva, dar Adam si-a lasat castile de pe urechi, si a zambit sters.

-Scuze, a ingaimat el in cele din urma. M-am indreptat catre el si m-am asezat in fund pe pat. Am zambit fals.

-Mie imi pare rau.. dar imi e prea greu, spun eu cateva lacrimi ivindu-se in ochii mei. Adam si-a ridicat mana si a plasat-o pe obrazul meu, stergandu-mi lacrimile. Se apropie de mine si plaseaza un sarut lung, pe fruntea mea. Il strang in brate si el imi raspunde, incolacindu-si bratele mari in jurul meu, strangandu-ma intr-o imbratisare de urs.

-E ok, imi spune el departandu-se de mine, zambindu-mi tandru. M-am intins langa el, rezemandu-mi capul de pieptul lui. Am inceput sa desenez cu degetul aratator inimioare pe pieptul lui. Am desenat una mai mare in dreptul inimii lui.

-Asta e inima ta, spun eu distragandu-i atentia de la laptop. Iar aici sunt eu, continui, plasandu-mi degetul in mijlocul ei.

-Nu iubito, tu nu esti acolo, spuse el zambind sters. Tu esti inima mea, continua, punandu-si palma peste mana mea micuta. I-am zambit inapoi si l-am sarutat apasat.

***

Deschid incet ochii si ma intind pe spate. Casc lung, si imi trag mai tare patura pe mine. Cand realizez ca nu mai am somn, ma intind dupa telefon sa vad cat e ceasul. Din neatentie si din cauza intunericului daram lampa de pe noptiera, spargand-o.

-Pastele ma-tii! Ma rastesc eu la ea, de parca s-ar face la loc. Un ras puternic ma face sa ma trezesc la realitate. Ma intorc catre Adam si ii lipesc perna de fata, infundandu-i rasul. Se zvarcoleste si cade din pat, o bufnitura auzindu-se in toata casa.. cred... Acum rade in hohote, dar eu nu vad nimic amuzant in asta. Daca vine tata si il gaseste la mine in camera, nici nu vreau sa imi imaginez ce se va intampla. O fi tata de treaba si intelegator, dar cand vine vorba de baieti, e super protectiv. Odata am avut de facut un proiect la istorie cu tocilarul clasei si a stat in camera cu noi cat timp il faceam. S-a auzit intrerupatorul aprinzandu-se si pasi pe hol. Adam s-a oprit din ras cand l-am bagat fortat sub pat. A dat cu capul de marginea lui si asta l-a facut sa geama. Usa s-a deschis si a intrat tata in camera cu o privire gen: tu ai idee cat e ceasul la ora asta? Sincer habar n-am cat e ceasul pentru ca nu am reusit sa imi recuperez telefonul de pe noptiera.

-Ce faci? Ma intreaba el cascand larg.

-Uhm.. bine... a cazut lampa pe jos..

-Singura? Intreaba el, de parca ar avea logica ce a zis. Ma incrunt.

-Da, a cazut singura. Tata se uita urat la mine, dupa parca isi aminteste ceva.

-Adam unde e? Intrebarea asta mi-a cam facut inima sa se opreasca pentru doua secunde. Unde ar putea fi? Sub patul meu bineinteles. Incerc sa par ca nu stiu.

-Probabil doarme, spun eu dand din umeri. Sper sa prinda minciuna.

-Pai.. bine.. ma duc sa vad ce face. Mi-am marit ochii. Ce o sa faca?!

-Tata, nu cred ca e nevoie, spun eu incercand sa il fac sa se razgandeasca.

-Lucy, o sa merg in liniste. Stii ca sunt subtil. Da tata, subtil, ca un tanc. Si cu asta a iesit din camera, inchizand usa. Ma bag sub pat cat de repede pot.

-Ce fac?! Striga in soapta Adam.

-Nu.. nu stiu! Ma gandesc. Sar din pat ca arsa si intredeschid usa. Tata mergea spre camera lui Adam, ok, deci are timp sa mearga la baie. Ii fac semn sa iasa de sub pat.

-Du-te la baie fara sa te vada! Ii spun eu. Il vad cum iese din camera si o zbughieste catre baie. Inchid usa si ma trantesc in pat. Data viitoare nu mai am noroc. Ma intind dupa telefon si ma uit la ceas. Pfff, 4 dimineata ?! Cum de ma trezesc asa de repede in vacante, dar in timpul scolii nici nu ma pot trezi?!

Hei lume, stiu ca e scurt capitolul dar am vrut sa il postez mai repede. Va rog sa votati fiecare capitol de la inceput pana acum, si daca cititi de pe telefon, mi-ar placea sa comentati la paragrafele care va plac :D.