Stay high

Capitolul 6

După o noapte întreagă în care am fumat vreo două pachete întregi de ţigări, în care am băut cel puţin cinci cafele, şi am povestit tot ce am făcut de când nu ne-am mai văzut, am adormit pe la 5 dimineaţa. "Mai stăm un pic tata". Dimineaţa m-am trezit totuşi mai uşor decât în alte dăți. M-am întins pe spate şi am căscăt lung. M-am scărpinat în cap şi am coborât în bucătărie. Adam stătea pe colțar şi fuma o țigară.

-Neața !

-Ce faci? mă întrebă Adam, suflându-mi fumul în nas.

-Bine! am spus, încercând să par îmbufnată, împreunându-mi mâinile la piept. Acesta se repede la mine şi încearcă să mă gâdile, dar mă dau doi paşi în spate şi nu mă prinde. Îi scot limba triumfătoare, iar el se aşează la loc continuând să fumeze. Mă aşez şi eu cuminte pe scaun şi mă uit la el. Acesta vede că îl privesc, şi îmi zâmbeşte. Simt furnicături, de parcă aş avea dinozauri în stomac. Nu-i corect! de ce mă ataşez atât de repede? Adam îşi stinge ţigara, strivind-o în scrumieră, şi se ridică.

-Ce mănânci? mă întreabă, căscând.

- Ehm.. nu ştiu.. îngâim eu. Nu mi-e foame. Mă scarpin în cap, obosită.

- Trebuie să mănânci ceva, mă mustră el. Îmi rotesc ochii enervată. Nu îmi place când îmi zice lumea ce să fac.

- Mai bine mi-ai zice cât e ceasul, spun eu plictisită.

- Nouă jumate, spune el calm, de parcă nu ar avea nicio treaba. Sar ca arsă de pe scaun la auzul propoziţiei sale. Acesta începe să râdă în hohote. Îi dau o palmă după ceafă, făcându-l să se calmeze, uitându-se urât la mine.

- Nu mai râde ca un măgar şi spune-mi de ce nu m-ai trezit ! mă răstesc la el. Acesta dă din umeri indiferent.

- N-am chef să merg, spune el calm. Îmi ridic mâinile în aer şi plec enervată din bucătărie.

- Să fii gata în 10 minute sau rămâi acasă! strig eu după el, urcând scările. Îl aud cum mă imită, strâmbându-se. Parcă ar fi un copil de doi ani, ce-i drept nu s-a schimbat nimic de ultima dată când l-am văzut. Ajung în camera mea, şi caut repede nişte haine în dulap. Îmj trag repede ceva pe mine, îmi iau hanoracul şi geanta şi cobor. Ajung în hol unde arunc geanta pe jos şi îmi caut bocancii în pantofar. Îl văd pe Adam cum iese din bucătărie îmbrăcat, cu un sandvish în mână, înfulecând un măr. Mă uit urât la el, bătând din picior.
- Ţie îţi arde de mâncare? mă bufneşte râsul. Acesta aruncă pacheţelul câtre mine, eu prinzându-l, deşi nu eram atentă.

- E pentru tine, vaco. Îmi răspunde el, ieşind din casă.
Am ieşit si eu, trântind uşa in urma mea. Am alergat după el deoarece a luat-o înainte şi i-am dat un pumn în umăr. Acesta se preface lovit, bufnindu-l râsul. M-a strâns într-o îmbrăţişare, făcându-mă să râd. Deşi ne-am grăbit către şcoală, uşa era închisă. Am tot sunat, dar nu ne deschise nimeni.

-Mno! Ce facem ?

-Hai înapoi, spune el indiferent, furând o muşcătură din sandvishul meu.

- Era al meu ăla! strig eu dându-i uşoe o palmă peste ceafă.

- Eu l-am făcut, dă el din umeri indiferent. Îmi rotesc ochii abţinându-mă din a râde.

- Stai să mai sun o dată, dacă nu răspund mergem acasă.
Am apăsar din nou pe buton, iar spre surprinderea mea, de data asta ne deschise.

- Hai, am spus.

Adam mormăi ceva şi intră în şcoală.

- Eu intru la ore, strig după băiatul care era deja în capătul celălalt al holului. Acesta îmi face cu mâna si pleacă.