Stay high

Capitolul 10

-Lauren mi-a întins o ţigară mai groasă, care nu semăna nici cu un trabuc, nici cu o ţigară normală.

-Care-i diferența ? întreb eu nedumirită.

-Nu ai mai fumat aşa ceva? mă întreaba amuzat blonda din faţa mea. Am dat negativ din cap oarecum stânjenită.

-Crezi că sunt ţigări normale? mă întreabă Jess şi mai amuzată de sitaţie.

-Ehm.. da? întreb eu ruşinată. Acestea se uită mirate la mine, gata să izbucnească în râs. Adică, vreau să zic, mă rectific eu, nu seamănă. Dar oricum, nu am mai fumat din astea până acum.

- Țigările normale sunt umplute cu tutun, începe Lauren să îmi explice. Astea sunt umplute cu iarbă. Haide, vrei să încerci?

-Marijuana? E drog, iar eu nu mă droghez. Da, ştiu, am sunat ca o ratată în faţa lor, dar nu vreau să mă apuc de aşa ceva.

-Da.. da nu provoacă dependență, spune Jess dându-şi ochii peste cap, deja enervată, lăsându-se pe spate pe banchetă, aprinzându-şi o ţigară.

- Haide, măcar încearcă. O singură dată nu se întâmplă nimic, îmi oferă Lauren o ţigară.

-Păi... Bine, mă las eu convinsă de blonda din faţa mea. Am apucat ţigara, şi mă uitam stângaci la ea deoarece nu ştiam dacă e o idee bună sau nu să fac asta. La un moment dat Adam mă îmbrânci uşor, întrebându-mă ce fac. N-am mai stat pe gânduri. Am tras un fum, după care două iar apoi trei. Îmi dădea o stare de nedescris. Simțeam doar că mai voiam... Am început să tuşesc deoarece am luat prea mult dintr-o dată. Adam a început să mă bată pe spate, smulgându-mi-o. Jess şi-a rotit ochii, murmurând un: "ce patetică". Deşi a zis încet, am auzit. Şi deja mi-e antipatică. După ce mi-am revenit, am văzut-o pe Lauren cum îmi zâmbea.

-Ei? ce părere ai? întreabă jucându-se cu o şuviţă de păr.

-Mai ai? încep eu să râd. Îmi dădea o stare.. pfff... mai vreau, spun eu extaziată. Aceasta începe să râdă. Aşa e prima dată, se amuză ea pe seama mea. Jess doar stătea întinsă pe banchetă şi fuma. Nu îmi place de ea.

-Voi doi sunteți împreună? mă întrebă aceasta, ridicându-se, aşezându-se în fund.

M-am uitat la Adam, văzându-l cum dă din umeri. Cum? Nu ştie? îl privesc stupefiată.

- Oficial, începe el căutându-şi pachetul de ţigări prin geacă, nu am întrebat-o dacă vrea să fie iubita mea. Începe să scormonească prin buzunarele pantalonilor, văzând că în jachetă nu îl găseşte. Daar, continuă acesta, nu e prea târziu să o fac. Aşadar, Lucy, vrei să fi iubita mea?.. luă un moment de pauză după care adăugă: Din nou? inima mi s-a înmuiat. De când aşteptam să mă întrebe. Îmu alungesc colţurile gurii într-un zâmbet colorat şi spun un: "da" clar, zâmbind în continuare cu gura până la urechi. Mă apropii de el şi îi plasez un sărut tandru. Acesta nu se lasă mai prejos şi adânceşte sărutul, punându-şi mâna în părul meu, trăgându-mă în braţele sale. Pentru un moment am uitat că suntem în public, dar Nick a tuşit zgomotos, făcându-mă să mă dau jos ruşinată din braţele sale. Acesta îmi şopteşte un: "te iubesc", iar eu zâmbesc ca o toantă. O văd pe Jess cum ne zâmbeşte fals. E geloasă sau ce? e prima oară când se văd, care e problema ei?

-Oricum, intervine Nick spărgând tăcerea, mai avem multe lucruri de făcut, spuse acesta împărțindu-le la toți câte o țigară magică.

-Precum? întreb eu, aprinzându-mi una normală.

-Păi am pregătit câteva chestii. În primul rând, haideți sus.

Am urcat scările, până am ajuns la etaj. Era un coridor lung, iar pe stânga şi dreapta erau camere. Luc ne îndrumă către o cameră din colț. Deschise uşa şi ne-a lăsat să admirăm camera care era imensă!... de vreo trei ori mai mare ca a mea, şi ţin să precizez că a mea e deja destul de mare. În mijloc era un pat mare, aranjat... mă mira faptul că un băiat rău cum pare el, îşi face ordine în cameră. Nici eu nu am o cameră aşa ordinată. În stânga patului, o noptieră, de altfel, tot mare. Dulapul era în perete, ceea ce făcea să fie mai mult spațiu.

Biroul era undeva în colț, pe care erau prinse câteva etajere. În peretele din fața mea am văzut o uşa din sticlă, care ducea la un balcon lung şi lat. În stânga şi dreapta ei, se aflau două geamuri, iar deasupra nişte perdele închise la culoare, care nu lăsau lumina să treacă.

- Ăăăm.. scuze.. Spuse Nick, repezindu-se să tragă perdelele.

- Petrecerea abia acum începe! urlă Joe, desfăcând sticla de vin. Turna în pahare şi pe lângă, dadea pe masă şi pe jos, dar nu conta. Toți cântau, dansau şi săreau.

Câteva ore aşa a ţinut, până când lui Joe îi veni o idee.

-Care joacă 7 minute?

- Eu, strigă Jess, începând să se mişte senzual pe lângă el.

Luc dădu muzica mai încet, ca să ne putem auzi reciproc.