Hei, aş vrea să-mi cer mii de scuze că nu am mai postat dar chiar nu am mai avut timp... vă las să citiți, iar dacă vă place nu uitați să votați.
******************************
-Eşti gata, Lucy ?
-Imediat! am strigat eu. M-am încălțat cu bocancii negri şi mi-am pus gluga de la hanorac în cap. Mi-am pus telefonul în buzunarul drept şi am ieşit din cameră.
-Haide că întârziem.
-Vin acum. Am ieşit amândoi din casă după care am încuiat uşa. Era aproximativ 11:20. Mi-am băgat mâinile în buzunare şi am lăsat capul în jos. Nu am vorbit aproape tot drumul, liniştea instaurându-se între noi. Am tresărit când m-a luat de mână... da.. îmi era puțin... puțin frică... ce s-ar întâmpla dacă ar apărea polițişti? sau daca dealerul nu mai apare? sau dacă sunt polițişti? ştiu... n-ar trebui să mă mai gândesc la aşa ceva ... dar când mi-e frică sunt negativistă... Iar Adam ştia că mi-e frică, drept urmare şi-a pus mâna pe şoldul meu şi m-a lipit de el. Am încercat să-mi alung gândurile şi am observat că eram în fața gangului. Nu se vedea clar cine era acolo dar am văzut câteva siluete. Ne-am apropiat şi i-am văzut pe Nick şi Joe stând în fund pe jos şi fumând.
-Hei!
-Hei!spuse Adam.
-O venit şi domnişoara?a întrebat Nick stingându-şi țigara de betonul rece şi schițând un zâmbet. Cred că m-am înroşit puțin la față.
-Da am venit. Ai vreo problemă cu asta ? Adam m-a strâns puțin cam tare la pieptul său, făcându-mi semn să tac. Nick n-a apucat să-mi zică nimic, deoarece s-a auzit o voce groasă, masculină din spatele lui. Un tip plin de muşchi şi îmbrăcat cu o geacă neagră de piele şi-a făcut apariția, punându-i mâna pe umărul lui Nick. Nu îi puteam vedea chipul, era beznă, numai felinarele luminau slab, şi ma avea şi gluga pe cap.
-Ți-am spus să vii singur!
-De când eşti tu şeful meu? se răsteşte amuzat Nick la el, încrucişându-şi mâinile la piept. Tipul a început să râdă.
-Calmează-te omule, trezeşti cartierul.
-Gata cu pălăvrăgitul, interveni Joe. Ai adus marfa?
-Ai adus banii ? întrebă acesta cu răceală în glas.
-Încetează Derek. Eu zic să ne spui cât îți datorăm şi să terminăm, interveni Adam.
-Ok, ok, calm down! spuse Derek, ducându-se la maşină. L-am urmat în linişte, apropiindu-ne de maşina lui. Era neagră, cu geamuri fumurii. Am ieşit din gang, lumina felinarului bătând cu putere pe strada pustie. S-a întors cu o pungă în mână şi a venit spre noi. S-a uitat la mine, iar când privirea i-a coborât mai jos de fața mea, un zâmbet pervers i s-a aşternut pe față.
-Dar domnişoara? întrebă acesta cu o urmă de amuzament în glas.
-"Domnişoara", începe Adam să vorbească, are un nume. Şi în plus, tu nu ai nicio treabă cu ea, spune Adam strângându-mă la pieptul lui. Îmi plăcea când mă ținea în felul ăsta. Mă simțeam protejată, simțeam că e al meu, doar al meu.. simțeam că mă iubeşte cu adevărat... simțeam că suntem făcuți unul pentru celălalt... că suntem uniți în tot şi în toate.. că eu sunt micuța lui, iar el fraierul meu.. simțeam că suntem împreună şi că nimic nu ne poate despărți..
-Calm, omule! n-am spus nimic... deşi are nişte picioare.. spune el, făcând nişte semne cu mâna, uitându-se la mine cu admiraţie. Pfuui, e prea bună. Ok, deja încep să îl urăsc.
Adam s-a uitat urât la el, încleştând maxilarul şi pumnii. L-am strâns de braț, făcându-l să se calmeze.
-Ce vrei, mama natură a fost darnică cu ea, spune el amuzat.
-Ştii ceva ? am intervenit eu. Nu am nevoie de părerea ta, aşacă ţi-o poţi păstra pentru tine. Nu cumva să-ți faci iluzii, zic şi eu, i-am răspuns, zâmbind, cu o urmă de sarcasm în glas. Am văzut că zâmbetul i-a dispărut de pe față, iar el s-a încruntat.
-Ai grijă, zic şi eu, cu mine nu se vorbeşte în felul ăsta, a spus zâmbindu-mi ironic şi venind mai spre mine. Era mai înalt decat mine cu vreo două capete.. Putea imediat să mă facă ferfeniță dacă se punea cu mine. Adică era ca un sac de muşchi. Înalt şi plin de muşchi... şi la ce "meserie" are, e clar că nu îi e greu să mă atingă.
-Aa, nu ? nu ştiam că te deranjează atât de tare că te pune o fată la punct, spun eu încrucişându-mi brațele.
-Ai grijă, pentru că nu mă cunoşti încă, să zicem că te iert, dar data viitoare..
-Data viitoare ce? l-am întrerupt. Adam mi-a făcut semn să mă calmez. Nu avean de gând să o fac. Nu-mi spune el mie ce să fac! Nimeni nu-mi spune ce să fac! Şi-a încleştat maxilarul, şi s-a întunecat la față.
- Aşa deci, i se adresă lui Nick, care era rezemat de peretele gangului şi pe jumătate adormit. Am socotit şi până acum ar fi iarba plus prafurile-
-Plus injectabilele-, adăugă Derek.
M-am uitat la ei, pufnind amuzată de felul cum calculau. Adam m-a tras mai într-o parte spunându-mi:
- Ai grijă cu Derek, nu ştii cum e.
-Dar nu îmi spune el ce să fac! Spun eu uitându-mă în jos.
-Nu îl cunoşti... E periculos.. gândeşte-te... dacă a ajuns dealer.. Ai grijă.. nu vreau să ți se întâmple ceva.. țin foarte mult la tine şi nu mi-aş ierta-o niciodată daca ai păți ceva... lumina felinarului bătea încet pe fața lui Adam.. Era trist.... Mă iubea enorm de mult, iar asta i se putea citi în ochi.. am rămas amândoi uitându-ne unul în ochii celuilalt până ce o voce ne-a trezit parcă dintr-un vis.
-Adam! strigă Nick.
-Huh?
-Vino până aici, spuse dându-şi ochii peste cap. Adam m-a luat de mână şi m-a tras până la Nick.
- Ce vrei? întrebă el plictisit.
- Banii... asta vreau, spuse Nick puțin iritat.
- Da.. stai, spuse el scotocind prin buzunare în căutarea portofelului. L-a deschis şi i-a întins câteva bancnote. Nick a luat banii, după care din punga de la Derek a scos o pungă mai mică pe care i-a întins-o lui Adam.
-O plăcere să facem afaceri, spuse Derek zâmbind, deblocând uşile de la maşină. Mi-am dat ochii peste cap.
-Tu ce te uiți aşa? mă întrebă el sictirit.
-Mă uit cum vreau, îi răspund eu pe acelaşi ton.
-Ştii ce? îmi pierd timpul vorbind cu tine Hai că mai am ceva treabă. Salut.
Băieții l-au salutat după care a întors maşina şi a plecat.
-Mergem? îl întreb eu în şoaptă pe Adam.
-Da... stai .. Se întoarse către băieți, salutându-i, după care am plecat amândoi către casă.
***
-Adam? eu vreau să mă culc... vii şi tu?
- Da, iubito, îmi răspunse el zâmbind.
L-am luat de mână trăgându-l sus către camera mea. Am deschis uşa şi m-am trântit în pat, trăgându-l pe Adam peste mine. Eram prea obosiți să facem prostii, prin urmare doar am tras pătura peste noi, m-am cuibărit la pieptul lui şi am adormit.
CITEȘTI
Stay high
Novela Juvenil"Am trăit mereu in trecut, dar vreau să incep o viață nouă... vreau să uit tot ce s-a intamplat, să las trecutul... Nu pot uita ce i s-a intamplat mamei mele, dar mă voi razbuna", gândea Lucy cu lacrimi in ochi când se uita la pozele cu mama ei.
