Știa că nimic nu o mai putea ajuta acum. Plânsul nu o mai ajuta, muzica nu o mai ajuta, cititul devenise insuportabil. Ce rost avea să citească povești când propriile ei gânduri i-le spunea pe ale ei? Ce rost mai avea să plângă când o făcea degeaba? Ce rost mai avea să asculte muzică când se găsea printre versuri atât de rapid? Ce rost mai avea să respire când nu mai avea timp?
