Era tristă, singura și îndurerată. Ea era Carma. Nu, nu acea karma, ci doar o simpla fata rănită. Ura oamenii, mereu prefera sa stea în coltul ei întunecat din cameră și sa deseneze pe pereți. Obișnuia sa cânte, o ajuta atunci când era tristă și când își aducea aminte ca e un simplu eșec. Ea era Carma, ea era tristețea, ea era durerea.
Primul capitol,
Sper că o sa vă placă .
Pupici :*
