Citiți doar dacă vreți, deci:
În primul rând, știu că n-a fost cine știe ce cartea asta și că nimeni nu a citit-o. Dar sper că cei care ați făcut-o, ați înțeles ce sentimente am vrut să transmit. Sentimentele nu sunt fictive, ci reale. Tot ce e scris acolo, e real și dureros. În al doilea rând, cartea e tristă în general și se bazează mai mult pe sentimentele și pe suferința pe care un om le simte atunci când e în dureri, psihic vorbind. Nu știu dacă a fost un capitol care să trimită mai multă pozitivitate decât negativitate. Dar asta am simțit. Nu văd rolul fericirii într-un om care nu mai are nicio speranță și totul în el e mort. Nu vreau să simțiți milă față de ea, de Carma. Știu, e ciudat numele, dar nu merită un nume frumos când totul în ea e urât. În al treilea rând, știu că au fost și momente când exprimarea mea a lăsat de dorit ( ca acum ) dar nu îmi e chiar atât de ușor să mi expun sentimentele pe foaie sau in oricare alt mod. În concluzie, cartea nu va fi ștearsă chiar dacă nu are nicio vizualizare sau dacă nu are voturi. Sentimentele mele vor rămâne aici până wattpad nu o să mai fie. Mulțumesc celor ce au citit și sper că nu a fost chiar așa de rahat cum cred eu că este. Aveți grijă de voi.
