Harley Potter #3- Secrete dezvaluite

XV. Sărutul Dementorului

Am mers langa Sirius si Harry. Acestia discutau despre cum Harry ar putea locui cu el. Am vrut sa intru si eu in discutie. Dar... parea ca erau concentrati. Ce-i drept, Sirius nu stiuse de mine, asa ca era normal sa fiu mai invizibila sau asa ceva...

M-am intors langa Daymon si am vazut ca era transpirat si ochii albastri ii erau bulbucati la maxim.

-Deci ce se intampla? am spus cand am iesit la lumina lunii pline.

In a doua secunda mi-am dat seama ce se intampla. Ma panicasem.

- Hermione! am strigat si am pus-o pe Kiara langa Ron.

Fata se uita la Lupin. Acesta se facuse rigid si incepuse sa se contorsioneze. Apoi, langa mine, Daymon era la fel.

Am tipat si am fugit langa Sirius. Inima imi bubuia in piept si ma simteam de parca o sa mor.

- Nu si-au luat potiunea! striga el. Fugiti! In momentul asta!

Ron o tragea pe Kiara mai inspre copac, ca sa se ascunda. In spatele meu se auzi un marait inspaimantator. Kiara s-a întors spre fratele ei și și-a pus mâna la gură, innabusindu-si un țipăt.

Capul lui Daymon se alungea cat mai mult, la fel si corpul. Spatele i se cocosa, iar pe maini si cap ii aparu par. Lupin era exact la fel. M-am ghemuit langa Sirius, care inca ne striga sa plecam.

In timp ce Daymon si Lupin se transformau in lupi, Sirius aparu langa mine in chip de caine si sari in fata noastra, a copiilor. Kiara se dezmeticise si acum era un caine alb, caine Husky, si maraia spre fratele ei.

Lupin sari pe Sirius si incepu sa-l muste de gat. Am scos un chitait amar si m-am lipit de Harry si Hermione. Animalele se luptau acum cu coltii scosi, maraind si ranindu-se. Nu-l vedeam pe Ron!

Kiara se rostogolea cu Daymon pe iarba si incerca sa-l imobilizeze. Hermione scoase un tipat. Atunci am vazut si eu. Pettigrew incerca sa-l raneasca pe Ron. In toata nebunia aia, am scos bagheta si am strigat spre Peter:

- Expeliarmus!

Apoi, Lupin si Daymon fugira in padure. Sirius si Kiara erau raniti rau si incercau sa inainteze spre lupi!

- Sirius! am spus. Kiara! Nu va duceti! O sa muriti! Sunt prea puternici!

Dar cei doi caini inaintara spre padure, scheunand. Noi ne duseseram la Ron, care era intins pe iarba, ametit si inconstient.

- Credeti ca i-a facut ceva? intreba Hermione.

- Sper ca nu.

Apoi, se auzi un sunet ca de urlet.

- Sirius!

- Kiara!

Eu cu Harry am intrat in padure, urmati de Hermione. Alergam spre un lac.

Acolo se auzeau gafaituri si tusete. Erau Sirius si Kiara, care incercau sa stea drepti, tinandu-se unul de altul. Sirius isi acoperea capul cu bratele.

- Nuuu! striga Sirius. Va roooog...

Si atunci am vazut. Erau Dementori: cel putin o suta- care inaintau spre ei. Am stat in loc, simtind greata si frigul care intrau in noi.

- Harley, Hermione, ganditi-va la cel mai frumos moment din viata voastră! a strigat Harry.

Mi-am ridicat bagheta, clipind furioasa ca nu reuseam sa ma eliberez din starea aia! Am scuturat din cap, incercand sa indepartez senzatia de lesin si tipatul slab, care incepea sa vina... O sa traiesc impreuna cu fratele meu in continuare! O sa fie bine! M-am fortat sa ma gandesc numai la Harry si am inceput incantatia:

- Expecto Patronum... Expecto...

Eu si Harry tipam disperați vraja. Sirius si Kiara tresarira violent, iar acesta se intoarse cu fata in sus si ramasese nemiscat, cu o paloare cadaverica. Nu avea sa pateasca nimic! O sa fie bine impreuna cu noi. Kiara si Sirius aveau sa fie bine...

- Expecto Patronum... incerca Harry. Expectopatronum....

- Expecto... incepu Hermione. Expecto... Expecto...

Dar nu fu in stare sa termine. Dementorii se apropiau tot mai mult, fiind acum la mai putin de un metru si jumatate de noi. Formasera un fel de zid in jurul nostru si se apropiau...

- Expecto Patronum! striga Harry, incercand sa alunge tipatul din urechile lui. Expecto Patronum.

O dara subtire, argintie, tasni din bagheta lui, plutind in fata sa. In acel moment, Hermione si Kiara lesinara langa mine si Harry. Eram singuri...

- Expecto Patronum! Expecto Patronum!

Mi-am simtit genunchii atingand iarba umeda si rece. Cu un efort grozav, am incercat sa ma gandesc iar... Harry era fratele meu... Mereu am vrut un frate... Si acum am... Hai, Harley!

- Expecto Patronum! striga Harry cu ultimele puteri.

La palpairea slaba a tremuratorului Patronus produs de el, am vazut un Dementor, oprindu-se la cativa pasi de mine. Nu putea sa treaca de ceata slaba facuta de Harry. O mana subtire, cadaverica, iesi de sub pelerina plutitoare. Dementorul incerca sa alunge ceata.

- Nu... Nu! spuse fratele meu. Sunt nevinovati! Expecto pa... patro...

Vedeam Dementorii in jurul meu si auzeam numai zgomote suieratoare. Dementorul care statea cel mai aproape de mine paru sa cantareasca situatia. Apoi, isi ridica bratele scheletice si isi indeparta gluga. Unde ar fi trebuit sa fie ochii, era doar piele pamantie, intinsa la maxim peste orbitele goale. Dar am vazut o gura. O gura deschisa de fapt, o gaura care absorbea tot aerul din jur cu zgomote infioratoare.

- Nuu!

Harry fu cuprins de panica, ca si mine. Patronusul palpai si disparu.

Apoi, doua maini ma apucara si imi fortara fata sa se uite in sus. Vedeam deja moartea si simteam cum imi pierdeam sufletul. Oare asta era? Gata? Muream fara sa imi dau seama...? Strigatul disperat al mamei mele era acum pretutindeni...

Gandeste-te la o amintire fericita... îmi spusese Lupin.

Mi-am amintit prima oara cand ii cunoscusem pe Harry, Ron si Hermione, pe Aleea Diagon. Pe Kiara si Daymon, sau pe Fred si George. Mi-am adus aminte de momentul magic in care am aflat ca Harry e fratele meu sau cand Draco imi spusese ca e indragostit de mine. Momentul acela cand bratele lui ma tineau cu caldura si buzele lui atingandu-mi fruntea... Toate amintirile fericite, printre care cele cu Fred...

Apoi, ceva se intampla... un aer cald ne inconjura, ne facu sa ne simtim iar vii. O lumina alba puternica ii inconjura pe Sirius si Kiara si Hermione, iar pe mine si pe Harry ne facu sa devenim constienti. Pe celalalt mal era un fel de cal.

Nu, un unicorn. Il salutam cu mana, dar mi se parea ca semana cu cineva... Nu, nu putea fi el... Am vazut alb si aerul intra inapoi in mine, dar devenisem inconstienta.