Ajunsesem in camera spitalului fix cand Dumbledore pleca. Pleca de la noi, după ce ne spusese ca "trei întoarceri ar fi de ajuns". El ne-a făcut cu ochiul și ne-a deschis ușa. Când ne-am apropiat, Dumbledore a zâmbit.
- Ati reusit? spuse el si veni înapoi cu noi.
- Da... am zis vesela.
- Bravo!
Ron incepu sa vorbească, zărindu-ne la întrarea aripii de spital:
- Harry, Hermione, am vedenii? Adineauri erati acolo - apoi aici? Ce am, domnule director? M-am tampit?
- Nu, Ron! rase Hermione. Doar ca...
Hermione nici nu a reușit să termine, pentru că niște voci absolut disperate au spart liniștea, devenind din ce în ce mai clare.
-... eu v-am spus ca o sa plece! E VINA LUI!
- Nu se putea sa dispara asa... pur si simplu!
- POTTER E DE VINA! Stati sa vedeti...
Snape si Fudge intrara in camera spitalului si ramasesera masca.
- TU! racni Snape si veni in fuga spre fratele meu.
Eu m-am pus în fața lui Harry, amenințându-l pe Snape cu privirea, iar Dumbledore s-a poziționat în fața mea, ridicând mâinile. Snape s-a poticnit în loc.
- Usor, Severus! Poti sa-mi spui ce ai patit? a zâmbit bătrânelul.
- Domnule director, Potter si gasca lui l-au eliberat pe Black! scuipa Snape cuvintele.
- De ce tragi astfel de concluzii? Crezi ca ei ar fi putut iesi de aici fara sa ii fi vazut Madame Pomfree? zise Dumbledore la fel de calm.
- EU STIU CE-AM VAZUT! POTTER L-A SCAPAT PE BLACK!
- Nu este adevarat! Domnul Weasley poate confirma!
Ron incepu sa se balbaie, dar spuse:
- In timpul asta... m-au facut sa-mi revin... Vedeți? (își mișcă mâinile). Ma simt mai bine!
Snape scapa un urlet de frustrare si iesi val-vartej pe usa. Fudge il urma, mut de uimire. Dumbledore se duse la noptiera lui Harry lua o bucatica de ciocolata si spuse:
- Ei bine, pana la urma, ati facut ceea ce trebuia! Veti fii rasplatiti cu cate cincizeci de puncte fiecare! Harley, apropo, viziunea ta este reala...
- Adica... am inceput.
- Inseamna ca Pettigrew si Cassiopeeia s-au dus la Cap-de-mort, ca slujitori. Nu trebuie sa stie nimeni. Este secret, da? Nu ii spuneti nici macar lui Daymon.
Apoi pleca, gustand din ciocolata. Eu m-am intors spre Harry, care era langa Ron. M-am dus mai aproape si am spus:
- Ron, Daymon a venit pe aici?
- Da, dar nu era grav ranit, spuse Ron.
- Mersi!
Am iesit din spital si am fugit spre curtea castelului, unde copiii se asezasera pe iarba si se uitau la soarele care incepuse sa se transforme in soare de vara.
M-am uitat in toate partile si am vazut un par negru ca taciunele.
- Daymon!
Acesta alerga spre mine. L-am luat in brate si am spus:
- Daymon... Credeam ca esti ranit!
- Sunt bine! Sora mea este in regula?
- Da, da, a fost cu noi! Ce mai faci?

CITEȘTI
Harley Potter #3- Secrete dezvaluite
Fanfic3/7 Harley House revine, dar acum cu numele de Harley Evans. Se pare că tot ce stia ea despre trecut era o minciuna și că are o legătură puternică cu cel care îi era dușman de atât timp... Un criminal nebun este pe urmele fratelui ei și, cel mai p...